17 Martie

Mai devreme sau mai tarziu, toti vor sa-mi gadile chiloteii, sa-mi mangaie coapsele si sa-mi sarute soldurile.

Oricat de mult as evita, in jurul meu pluteste o aura sexuala inevitabila. Oricat de mult ar incerca, cei din jurul meu nu se pot abtine din a-si imagina o noapte alaturi de mine... Sau macar 15 minute.

E dureros; niciodata nu cred ca voi putea functiona ca o fata normala. De sentimente tipice nici nu pot discuta... Ar fi inutil !

Asadar eu renunt... La o viata banala, la o rutina, la suflet, la tot ce tine de normalitate ! Ma debarasez cu totul de inocenta si ma scald in pacate carnale. O sa ma daruiesc celor care vad placere in a ma avea si imi voi lasa inima devorata de nepasare.

scenariu

Am pus capul pe perna. Aceasta este povestea unui vis, unei idei destul de moarte incat sa se piarda in spatele mintii mele...

Mirosul tau sfant mi-a invadat narile; am dat vine pe cearceafuri, probabil folosim acelas detergent de rufe. Ochii nu au mai rezistat si am inceput sa-mi imaginez scenarii tipice; ceea ce as fi facut eu in viata, daca as fi putut...

Noaptea mi-am petrecut-o cu un barbat; avea tatuaj cu numele meu pe brat, spunea ca ii sunt talisman si nu ma lasa sa respir fara el. Ma ridica intr-o

idee, ma picta pe o icoana; imi aducea cerul la maini.

Imi dadea fiori cu glasul colorat, ma domina cu privirea...

*

M-am trezit toata uda. Imi tremurau picioarele, si nu de frig. Imi simteam ochii dilatati, inima mi-o lua la goana. Instant mi-ai aparut in minte tu, cu amintirile pline de ... savoare. Imi venea sa urlu, niste porniri animalice imi zvarcoleau corpul.

Am incercat sa mai adorm, dar in zadar. Eu vroiam sa ma culc !

Ce stii fara sa stii?

Nesiguranta.

Ma amesteca. Ma macina, ma adoarme noptile... Imi apasa pleoapele pana cand refuz sa mai traiesc. Imi uda obrajii si imi sfasie gandurile. Inima mi-o zdrobeste...

Ma doare pielea capului, paru-mi mangaie obrajii; singuratatea imi arata secretele noptii.

Linistea ma compara cu tine; melodiile pe care le ascult imi aduc aminte de tine la 16 ani. Eroul fanteziilor mele, aveai idealurile ascunse printre nouri de arama.

Castelul iti era mascat de cate o lacrima fada...

Asa de ideal pareai, un mister nedeslusat, greu de acceptat.

Les Invalides

Imi completez fisa de lucru, ca in fiecare dimineata; astazi, soarele a rasarit mai tarziu ca ieri, norii sunt mai risipiti pe cerul mai putin albastru. Zgomotul masinilor e mai redus, probabil pentru ca este duminica.

Ma dor pleoapele in timp ce conduc masina catre parcarile inguste. Astazi mi-a fost 'furat' locul in care parcam de obicei, si a trebuit sa o mut mai departe de poarta principala. Un efort in plus la care trebuie sa ma supun azi. Indata ce intru in fabrica ma sperii de linistea neobijnuita, de o claritate incredibila a vocilor si de un minunat convoi de reparatii precise. Nu-mi vine a crede cat de abstract pare dintr-o data laminorul in care imi petrec diminetile de cativa ani... Dau peste Ion, un prieten din copilarie. Are o cicatrice uriasa pe obrazul drept din copilarie, cand mama sa l-a scapat intr-un lighean cu apa fierbinte. Niciodata nu mi-am imaginat cum a putut ateriza doar intr-un obraz si de ce ochiul nu i-a fost afectat, desi s-a prefacut ca purta ochelari 2 ani dupa asta. Este un barbat masiv, gros si intimidant; dar este tipul taranului modern, increzut, cu o inima mare pentru cei apropiati.

- Neata, pustoaico' ! Azi ai venit cu cateva minute mai tarziu... Cine te-a mai retinut de data asta?

- Locul de parcare mi-a fost luat, Ioane... E o lume cruda !!! urlu in timp ce-mi pun casca si ochelarii.

- Dupa lucru, spargem masina cu pricina... Acum, gata, am treaba !

-Sper ca termin mai repede decat tine ! spun, zambind cu superioritate in momentul in care ma urc in macaraua ruginita.

Nu am putut sa ma concentrez mai deloc... Toate nu isi gaseau locul, si eu am esuat la asta ! Am avut o eficienta deplorabila in acea zi; brusc, claritatea lucrurilor s-a pierdut in ceata, piesele ajungand in partea gresita a laminorului. Cu totii ma priveau nedumeriti, necrezundu-le ochilor. Astazi, pentru prima oara, eram pierduta...

Cand am plecat, am crezut ca am lasat toate cacaturile de unde au inceput; dar ghinioanele m-au urmarit toata seara. Priveam cerul cenusiul in timp ce ma grabeam spre casa si era cat pe ce sa calc un caine. Nu am schimbat cand trebuia viteza si mi-a murit motorul in zona Teatru, blocand toata circulatia timp de 2 minute. Am ajuns acasa, am aruncat bocancii si nu mi-am auzit tatal bombanind. Atunci am stiut ca ceva e in neregula cu ziua asta.

Unde putea fi? E un invalid, ce dracu' !

Embrace

Daca toate lucrurile pentru care nu multumim ar disparea, cu ce am mai ramane?

... asa credeam si eu.

Adevarul e ca eu nu multumesc pentru nimic... Rar sa intampla sa las un "mersi" in vant... Obijnuiam sa cred ca toate reusitele mele se datoreaza mie; cei din jur sunt un decor esential inimii mele. Toti cei pe care ii iubesc sunt obligati (de catre natura) sa ma dezamageasca, odata si odata, iar eu tot cu mine insumi as ramane... Nu merit nici cea mai mica forma de atentie... s.a.m.d.

Trist. Tragic si groaznic. Felul in care traiam ma afecta enorm, dar nu realizam niciodata ca ceea ce ma ranea cel mai mult era chiar inauntrul meu; nu iubirea neimplinita imi rodea inima, ci nesiguranta si frica. Nu cei din jur erau cei care avea nevoie de o schimbare. Si aceea schimbare nu consta in schimbare propriu-zisa, ci in acceptarea mea (cu totul). Ceea ce nimeni nu va putea face pe deplin, trebuie sa fac eu. Sa imi conturez 'totul' in asa fel incat sa corespunda standardelor mele. Sa multumesc pentru tot ceea ce primesc, chiar si mie...

Sa adulmec orice sursa de fericire si sa o impart cu altii. Sa daruiesc zambete, oricand si oriunde. Sa nu tin cont de moarte sau vorbe, de ignoranta sau greseli.

Sa pot sa ma privesc in ochii, la sfarsit, si sa pot spune ca am fost asa cum am vrut sa fie cei din jurul meu !

it must have been... something

Ma doare gatul, ma ustura limba; numele tau a stat in mintea timp de 3 zile, iar noptile ma trezeam din gandurile in care mi' te plantai.

Dupa cate am auzit, dupa cate am vazut si am dedus... Confund realitatea cu visele, ma pierd in scuzele pe care ti' le inventez. Cand defapt, adevarul e atat de simplu si evident...

Sunt mai mica, sunt mai prostuta; sunt urata si nu sunt provocatoare; am toane, ma matai, nu gandesc inainte sa vorbesc; sunt o adolescenta ce spunea tot ce avea pe suflet. Mai ales, sunt tot ceea ce tu nu cauti.

Am reprezentat o carpa?
Sau poate ...? Nu stiu ce sa mai cred, de cine sa ascult, de sa imi spun mie !!

Dar trebuie sa te uit, sa nu imi mai petrec noptile gandindu-ma la tine. Sa nu ma mai zgarie amintirea ta pe suflet. Sa neg orice are legatura cu tine sau cu noi; chiar daca asta inseamna sa-mi neg propria mea existenta. Macar sa raman cu dorinta de a incerca, pentru ca s-ar putea sa uit totul.

Insa, tot ce as vrea este sa raman singura in padure, intr-o zi de luminoasa si rece. Sa pot plange sub puterea vantului, sa ascult balade rock pe tema iubirii neimplinite, sa pot inchide telefonul si sa urlu sub crengile goale ale copacilor. Sa fie frigul cel care ma infioara, nu tristetea si disperarea. Sa inchid ochii si sa-mi concep planurile de viitor. Sa imi imaginez un sot, copii, o slujba perfecta, o casa mare si roz. In cateva cuvinte, sa las copilaria (si pe tine) in urma.

*

Pe cine tot mint? Ziua in care te voi uita e la fel de departe ca speranta revenirii tale.

back to black II

I can taste the tears in my throat.
My chest hurts like the whole world's weight is on it.
My tongue only wants to say your name and I wish my lips were sealed.
My eyes are just like a desert, dried from all that salt; now it all lies inside of me, screaming for freedom.
But I can't just let my feelings out again; because they will hunt me down as soon as the next crush will appear.
But I would rather die of too much love than of loneliness. Because if I will never forget you and as you are never coming back...
We shall do it like this: you go back to her, and I go back to black.

22546

Singura; in camera calda, lumina abia palpaie. Filmul ruleaza pe ecranul prafuit al laptop-ului, dar m-a pierdut din clipa in care mi-am adus aminte de tine. Imi palpaie in minte unele scene mai obscene...

Cu ochii intre-deschisi, cu inima alergandu-mi in pieptu' ud, cu respiratia zgomotoasa si enervanta, imi imaginez scenarii deosebite. Protagonistii isi consuma energia sub miscarile plapumei albe in timp ce femeia urla ca o leoaica. Parul ei este incalcit in mainile barbatului, spatele lui este zgariat, fundul ei bombat cere palme ! O melodia dubstep le face ritmul mai alarmant si urlete ei par acum soapte, pierdandu-se in camera; aerul din jurul lor este imbibat in feromoni. Draperiile sunt trase, pentru a vedea toata lumea ca ei pot sa se futa toata noaptea. Astfel, lumina albastra a felinarului ii contureaza lui zgarieturile de pe spate si ei, palmele de pe bulane.

Totul este abstract si pare neclar. Imi strang picioarele si imi musc buza de jos.

Totul...

Done

Un nou scop in viata; pe langa 'curatenia de primavara' care o voi face in mintea si sufletul meu.

Luni

Si stiu de ce pana si inima mea-i de plastic...

iubire platonica

E iarna si ploua.

Iti cant cuvinte si ti le transmit

prin aer. Pe sub perna-ti gasesti visele, in

timp ce-ti suflu sperante prin telefon.

Gasesti stele pe tavan si cauti lucruri pe

care nu le cunosti. Vrei sa-ti largesti orizontul gandurilor,

sa-ti lecturezi resursele sperantei.

In universul tau minuscul iti voi

adancii limbajul sentimentelor mele; Harta

lumii tale-mi va fi tabloul preferat, vocea ta slabita

va fi doar un simplu ghid prin labirintul

intunecat in care stiu ca ma voi bloca.

Iti numar fiecare crapatura a pielii; imi

adulmeci fiecare dorinta si o stochezi in 'To DO List'.

Daca m-ai intreba ce fac, ti-as spune ca nu

esti prezent printre ale mele ganduri; nu imi

strabati mintea si am elimitat acum mult timp orice

emotie pe care o simteam in preajma ta. Cand

eu, in suburbiile inimii mele...

massive attack

Notiunea de iarna este data doar de numele lunii in care ne aflam. Afara insa, ploaia mistuie asfaltul zbarcit al orasului. Un vant cald bate printre blocurile calde, intunecate de lumina lunii. Urmele masinilor se strecoara printre crengile copacilor uscati. Cerul nu are nici o culoare, de parca nici nu s-ar afla acolo si luna ar plutii intr-un imens vid. Claritatea cu care lacrimile-mi lumineaza unele parti ale trotuarului, cum balustrada alba straluceste sub privirea mea induiosatoare.Durerea cu care luminile felinarelor se inderapteaza de mine e insuportabila; felul in care ma pierd printre obstacolele mintii mele imi afecteaza perceptia asupra realitatii exterioare...

Emotii, sentimente ce nu pot fi explicate in cuvinte; ele nu exista, niciodata nu vor exista... Asa ca ar fi de prisos sa-mi spun ca ceea ce simt nu poate fi explicat. Eu stiu ca simt ceva, dar nu am cunostintele necesare pentru a dezlega misterul conflictului ce se deruleaza inauntrul meu. Cum gandurile, sentimentele, emotiile si trairile nu exista dincolo de bariera limbajului, nici eu nu exist dincolo de... tine. E destul de tragic cum nu am vrut sa arunc o privire dincolo de bariera ta; cum am refuzat sa cred ca poate exista o alta viata dupa plecarea ta.Trebuie sa ma impac cu ideea ca lumea mea este mai limitata acum, decat atunci cand ai aparut; ca barierele posibilitatilor mele s-au mai strans cu 33 km. Nu pot sa te uit, nu pot sta langa tine prea mult pentru ca cedez privirii tale si ma pierd in dorinte, ajungand sa urlu pe undeva, sub o lumina colorata, cat de mult te vreau. Nu pot traii sub controlul altuia decat al meu; mai ales sub controlul tau, Calin...

e inuman ceea fac eu acum. e imposibil. cu atat mai mult, e teribil de groaznic felul in care ma predau.

Shake it out

In tot acest timp, am crezut ca ceilalti sunt de vina; am dat mereu vina pe cei din jur. Ei nu sunt destul de buni, ei sunt rai, ei nu ma accepta s.a.m.d.

Dar in seara asta, dand shot-uri de vin si fumand din greu, am realizat cu stupoare ce nu am stiut niciodata: atitudinea mea morbida si negativa strica orice relatie.

Familia mea nu ma mai suporta, am 17 ani imediat si nu sunt in stare o sa am o prietena buna mai mult de un an; toate 'dragostele' mele m-au lasat balta, asa cum m-au gasit si nici macar covorul dens de zapada nu-mi starneste compasiune in inima. In dumnezeu nu mai cred demult; oricum, nici el nu ar putea salva o persoana ca mine.

Doar o fiinta umana mai are putere asupra credintei mele in mine.

Si nu ma va dezamagi; o stiu, o simt, vreau sa cred asta !

Loving you is already done

Imi doresc cu fiecare por sa il cunosc.

Da, tu. Cel care-mi citeste fiecare cuvant, cel care-mi face dedicatii la betie, care ma pretuieste prin niste cuvinte banale si ma face sa cred in orice-mi prezinta.

Tu, cel care se afla la 247 km de mine, dar care ma face sa ma sim

t iubita.

Tu, care mi-ai schimbat realitatea cu opiniile tale.

Tu... esti numai bun pentru a ma face sa uit de viata mea, sa ma aduci in a ta. Asa, incet... Sa fi tot ceea ce am visat fara sa fiu nevoita sa iti cer sau sa te schimb in vreun fel !

Vreau sa te vad, sa te strang in brate pana o sa pusti in bratele mele ! Sa te pun intr-o cutie si sa te port dupa mine ca intr-un film din anii '90. Pana-mi ating visul si ma predau vietii, tu vei fi alaturi de mine.

Am un 'crush' pe cineva pe care nu l-am vazut niciodata... Dar nu-mi pare rau, a dracului om !

Ego

Nu am de gand sa definesc dragostea sau viata. Nu ma simt in masura sa judec ceva ce nu cunosc pe deplin si nu o voi face doar pentru a ma da drept 'geniu' in fata celor din jur. Da, poate stiu sa-mi leg cuvintele in asa fel incat sa va sucesc ideile, dar asta nu-mi da nici un drept sa ma joc cu mintea unei fiinte.

Pana acum, am fost nevoita sa iti analizez miscarile, sa iti studiez comportamentul si sa te expun judecatii mele; da, am fost cruda in privinta ta. Te-am folosit drept cobai sa castig experienta in jocul asta stupid, dar am ajuns sa ma implic si eu. Inevitabil, am ajuns in aceias oala. La un moment dat m-ai lasat singura si ai plecat spre alte orizonturi, parasindu-ma pentru o lume mai simpla, nu ineaparat mai buna. Unde dragosta nu exista, doar este spusa...

Defapt, dragostea nu mai exista deloc. Doar o cafea, o bere, o partida de sex si un sms peste o saptamana. Avem doar senzatia asta stranie de atasare, si de a visa un viitor cu persoana de langa noi; atat. Peste 2 luni ne trezim la realitate, si o facem din nou...

Si ramanem singuri intr-o incapere intunecata a sufletului nostru, unde ne reprosam ganduri si actiuni sau lipsa acestora.

Bineinteles, oricine se zbate numai pentru el. Si cum dragostea pare ca a facut prea multe victime, ne e frica de orice are legatura cu aceasta notiune. Ceea ce nu stim e ca nu dragostea doare; ci ura, singuratatea, indiferenta. Astea sunt cele care ne ranesc, nu dragostea...

Si poate sunt numita 'proasta' sau 'naiva' pentru ca vreau sa profit de fiecare clipa in compania persoanei iubite; dar sunt hotarata sa merg pana la capat, chiar daca obiectul afectiunii mele ma implora sa ma opresc. Sunt atat de egoista pentru ca stiu ca merita. Tu meriti.

Nu-i asa?

Laura o cheama

Sta intinsa langa

mine precum o floare intre stanci, atat de

unica...

Este frumoasa ca o seara

de primavara rece.

Are o voce patrunzatoare

si dulce ce-mi mangaie

urechile din zori

pana-n luna. Un parfum

de visatoare, cu un puternic

accent de razboinica.

Ma aduce pana la zei cu

miscarile ei. Soldurile-si le misca

ametitor, paru-i se rotea

incredibil de

incet in jurul

corpului meu. Mainile-si le impreuna

si ale mele

si ne dansam corpurile toata seara.

Pielea-i fina se freca

de palmele mele involuntar si

nu ma puteam abtine sa nu urlu

cate putin in interior de

frica sa nu ii zgarii altarul.

Inima-mi lua la goana cand o vorba-i

iesea pe gura si

se pierdea pe dupa obraji.

Nu am rabdare pana in zori

sa ii deschid ochii, sa ii sustin

pleoapele, sa

ii seduc mintile, sa ii

adulmec sentimentele si sa

le dobor.

Sa ies victorioasa dupa o partida

usoara de vanatoare

dupa

ce am prins

comoara de la capatul curcubeului si sa

ma intorc inapoi

umilita

pentru mai mult !

Realitate lucida

Iarasi trec saptamanile pe langa mine fara sa realizez! Zilele mi' se par ore, minutul trece ca o clipa in jurul meu... Toate se schimba asa de repede, fara sa ating vreun vis sau vreo speranta. Se invart in acelas cerc vicios al vietii, plin de dezamagiri si rutine.

Noptile ma surprind pe laptop, vazand cum lista de YM se diminueaza numeric, in timp ce raman in pana de muzica si filme. Nu imi mai pot distrage atentia de la realitate; de aceea, eu cand ma pun in pat, defapt ma trezesc. De aceea insomniile imi vegheaa pleoapele de vreo 3 saptamani incoace...

Soarele ma surprinde verifcandu-mi gandurile pentru a 111 oara; da, am numarat in speranta de a adormii si eu... Dar in fiecare dimineata ma ridic din pat pentru a ascunde lumina dupa draperii; mi-e mila de colegul meu de pat si stiu cum e sa te trezeasca zorii diminetii. Am grija ca toate sa fie la locul lor inainte sa ma culc: tu sa fi imbibat in cutia ta miserabila intr-un colt al mintii mele, subiectele pentru vise sa fie demne de viitor iar telefoanele sa fie pe 'Silent'.

Imi astern patura, ma strecor sub ea si ma cuprinde dulcele somn...

Pielea isi pierde simtul, auzul mi' se dezvolta iar bezna in care am intrat incepe sa prinda forma. O gradina, niste leagane, flori de cires, chicoteli si vorbe pe care nu le pot intelege se contureaza in fata ochilor mei. Eram in spatele casei mele din copilarie, aici unde locuiesc si acum; era primavara si stateam cu bunicii la pregatit solul pentru ceva legume... Zburdam peste iarba, ma agatam de raze... Cand, brusc, am cazut in genunchi si mi-a dat sangele. Ma simteam ca intr-o amintire prea stralucitoare, ranita si neajutoarata; cand, deodata, o mana ma cuprinde si dau de ochii tai cand ridic barbia. Inima-mi bate prea tare, chiar si in viata reala. O simt cum vrea sa iasa din piept... Tu insa continui sa ma atingi si simt cum pielea-mi ia foc in timp ce-mi mangai lacrima. Sufli deasupra mea cu respiratia ta, si nu stiu cum ti-am mirosit esenta puternica pentru ca m-am oprit din orice. Nu am putut sa ma misc, am stat in genunchi in fata ta fara sa incerc sa te ating; pana s-a intunecat, ti-am privit ochii mici si indurerati. Vroiau sa-mi spuna ceva...

Dar m-am trezit din lipsa de oxigen si m-am inecat cu propria saliva. Ma uit in jurul meu, colegul meu de pat disparuse. Privesc ecranul de la telefon, dar prea lumineaza si mai astept 4-5 minute. Intre timp aud ploaia cum se izbeste de tabla de afara. E Ianuarie si aici ploua... Revin la ceas si observ ca este abia ora 12.

De ce cand dorm, timpul trece atat de incet, iar cand sunt treaza, totul se intampla atat de repede?
Mi-e dor de tine.

*Mood: Blackmill - Lucid Truth

Atat de...

Kings Of Leon - Use Somebody

Asculta mai multe audio diverse

Sentimentele puternice nu mor, se deterioreaza si se refac; chiar daca intre ele se pun vorbe grele si perioade lungi de timp, ele raman printate in tiparul nostru, in sufletul nostru, in viata noastra.
Incerc sa ma conving pe mine de acest lucru, si ma rog sa merite. Alerg prin usoara ploaie dupa tine, chiar daca ti-am spus 'pa!'. Totul se deruleaza atat de incet, incat am timp sa analizez o gramada de situatii; si nu stiu de ce m-am mai consumat atat de mult. Mereu ai fost aici, mereu am fost acolo, impreuna (pana acum). Inca ma mai misc catre tine, si tu nici macar nu ma auzi; nu te-ai intors, chiar daca eram la 1 metru distanta de tine. Mi-ai mai dat timp de ragaz, sa fug, sa ma razgandesc... Dar eu l-am privit ca pe o oportunitate la visare. Asadar, mi-am dat frau liber imaginatiei si am vazut viitorul ideal. Totul s-a petrecut asa de repede... Si a fost frumos. Tu, cu mine, peste tot; fara ca tmpul sau orice altceva sa intervina
Iti ating umarul si ies din transa; te intorci, nu stii ce se intampla. Dau sa te sarut, si pleci...
Raman nemiscata pret de o secunda si ma intorc brusc. Nu mai avea rost, totul se naruise; pentru mine, gesturile si detaliile sunt foarte importante, iar tu stiai asta. Ai plecat asa, cu buna stiinta... Asa ca plecam si eu, plina de furie si respingere, hotarata sa te dau dracului !
Cand, iti aud vocea si-ti vad umbra-n fata mea. Zambesc pe furis si ma invadeaza o sumedenie de sentimente pozitive. Ma intorci brusc si simt ploaia mai calda acum... Buzele tale ma ating ca de obicei, cu disperare si nevoie mare ! Si eu te trag mai aproape, simtindu-ma superioara si puternica in acel moment.
Dupa ce-am plecat, am decis ca acela sa fie '"our goodbye". Pentru ca nu sunt extraordinara la despartiri, si stiu ca nici tu nu esti ideal in asemenea situatii...

Sex with socks on?

Nu ar trebuii ca sexul sa aproprie doua persoane? Sa fie cel mai intim act de daruire... Sa fie placut, sa fie dragoste. Sa fie frumos. Piele pe piele, geamat contra soapta, protectie contra masochism. Lichide, fluide, muscaturi, miscare, cuvinte ce nu-si au rostul; caldura, transiratie, grija, mirosul, orgasmul, iubirea...

De ce simt ca nu tu simtii acelas lucru despre sexul cu mine?

De ce ma simt ca o distractie menita sa urle?

Nu ma simt folosita, pentru ca imi place sexul cu tine. Il ador, esti magnific si ma faci sa ma simt ca si cum contez. Doar ca ... nu stiu daca tie iti place.

E ciudat, iar ma simt ciudat.

Sex?

Ce inseamna ?

Te iubesc ?

Nu mai stiu... Cred.

Ma iubesti?

Nu...

Eu: ''Stii, putem oricand sa ne 'culcam'. Sa lasam totul in urma, daca vrem. Sa nu depindem unul de celalalt de fiecare data cand ajungi in oras.''
Si in privinta 'actului de impacare', a fost dur si... imbibat in sos de disperare, cu multiple tonuri de dor. Hmmm, l-am savurat cu mare placere.
Acum ploua. Te tin de mana, dar parca nu te tin... Totul este bine.
Te am langa mine, dar parca esti in Cluj. Nu ma deranjeaza.
Te sarut... si totul se aproprie. Vara, sentimentele, totul. Oare chiar credeam ca intre noi doi poate fi o realtie bazata strict pe interes? Cu pofte si nevoi imediate, cu mesaje si telefoane directe... Mai lipsesc banii, si ma simt ca o curva profesionista. Unde sunt gesturile, unde e camera ta, unde se ascund soarele si cadourile instantanee?
Nu pot fi eu asta, nu poate sa-mi placa suspansul si dorinta asta absurda de a te avea. Sa-mi placa jocurile, cartile date pe fata, brutalitatea cu care ma agat de tine ca de un obiect; felul in care ma simt cand nu-mi dai atentie, modul in care ma privesti cand gresesc, cum nu-mi dai niciodata un raspuns. Unde au disparut castelele, printesa, coroana si Printul Fermecat?
Se pare ca se duc odata cu varsta, odata cu naivitatea, inocenta si frumusetea interioara. S-au risipit usor de-a lungul timpului, de-a lungul viselor risipite. Si nu conteaza faptul ca toate astea au disparut, ci faptul ca nu ma deranjeaza. Imi place noua eu. Sa ma folosesc de oameni, sa ma las folosita la randul meu si sa imi refuz nevoile si dorinta de a accepta fericirea. Sa renunt la vise pentru altele noi, realiste.
Mi-e foame de trecut... dar nu ma deranjeaza. Vreau sa ma lasi sa te folosesc in seara asta, sa ma lasi sa-ti spun ce simt si sa te fut in plina nevoie de atentie. Sa ma tavalesc cu tine in voma de sentimente. Sa urlu cu fiecare celula cat de mult am avut nevoie de tine, cum toate se termina aici, cum te iubesc doar in seara asta... Lasa-ma !
Calin: ''Pentru tine, fac orice !''
Eu: ''Inca ploua; hai la mine...''

The End it's not the end, in The End

Sa scriu pentru altcineva nu a fost niciodat intentia mea. Tot ce am pus aici au fost strict sentimentele, trairile si descrierile mele. Cu toate pacatele, dorintele si luptele mele; totul, absolut totul, a fost pentru mine. Pentru ca eu sa ma descarc intr-o lume virtuala, daca societatea nu-mi permitea sa urlu "dezbracata", in fata tuturor, ceea ce simt. Asadar, daca am indus in eroare pe cineva, a fost greseala mea.
Mi-am facut blog cand aveam 14-15 ani, nu stiam ce inseamna sa-ti exprimi sentimentele in felul in care o fac acum; blogul a inceput doar pentru ca el avea unul in care-si povestea intamplarile. Am vrut si eu unul, si bang ! La inceput nu stiam ce pot scoate din mine, cum pot transforma sentimentele negative in viitoare mandrie ! Nu aveam idee ce va ajunge acest blog, un intreg jurnal; si nu am avut niciodata nici o problema sa il impartasesc. De-a lungul timpului, a ajutat oamenii din jurul meu sa ma inteleaga si m-a ajutat pe mine sa merg mai departe. Desi mereu am spus ca e fictiune, totul are o vaza reala.
Sunt mandra de ce am realizat aici... Cu bune, cu rele, asta e viata mea. Cu ocolisuri, subiectiva s.a. Cu greseli de gramatica, cu tz-uri si sh-uri...

A fost frumos. Nu spun ca nu voi mai scrie, pentru ca pana acum am avut numeroase tentative de a-mi expune gandurile aici; doar ca m-am abtinut, constienta ca binele va venii... Si a venit. Ma simt libera pentru ca in sfarsit am invatat sa urlu in gura mare pentru a face sa-mi fie mie bine. La sfarsit, nu mai conteaza decat sa-mi fie mie bine... !

The End.

Am realizat cu stupoare ca nimeni nu-mi mai citeste blogul (nu ca am avut vreodata fani). Asa ca, am ales aceasta zi (noapte) pentru a accepta acest lucru. Ma voi opri din a-mi posta sentimentele; nici pentru mine nu mai are rost. A fost o perioada minunata, dar si acest loc imi aduce aminte de el (datorita lui mi-am facut blog).
Asadar, cum nu imi va fi dus dorul, dar vreau sa pastrez amintirile, o sa il las atarnat aici, pana-mi va iesii din sectiunea site-urilor favorite a browser-ului meu. De acum, o sa imi iau viata asa cum e, nu ma mai plang si inghit doar ce vreau sa inghit. O sa uit, dar nu voi uita. O sa fiu alta, dar aceias mereu...
Ar trebuii sa ma opresc din prezicerile mele fara sens. Oricum vorbesc singura; ca intotdeauna...

Traditie

Originalul post de craciun...
Si anul asta imi coboara lacrimi pe obraji; si anul asta imi doresc ceva ce nu mai pot avea. Nu ninge, nu simt spiritul craciunului adevarat... Bate doar vantul in tigara mea si frigul nu se lasa mai prejos.
Am ajuns pe balconul rece, ca de fiecare data; ma ascund de privire parintilor sub stelele intepatoare. Lumina felinarului se tot stinge si imi supara ochii iritati de oboseala. Imi tremura toti muschii din cauza lipsei de haine, si ma prefac adormita pentru a conserva caldura. Inchid ochii si uit cu totul de tigara... O las sa se scurga, o las in voia lumii.
Timp de cateva minute, am ramas acolo si mi-am rulat unele amintiri din preajma craciunurilor trecute. Cum ma bucuram de fiecare data cand auzeam de 'Mosul', cum faceam ingeri in zapada, cum ma certam cu verisorii din cauza jucariilor. Cum ma strangea mama la piept si imi spunea ca ma iubeste doar pe mine, cum ma rugam sa vina Sabin acasa de data asta, cum uitam de toate grijile de peste an si ma bucuram cu adevarat de familie. Si acum am o familie fericita, doar ca 'maturitatea' are si dezavantajele ei...
Am realizat cu stupoare ca scrumul tigarii m-a ars pe mana. E o durere minora, dar care ma trage inapoi in realitate. O sa am de furca cu mama daca raman atat de mult dezbracata pe balcon ! Cand dau sa ma intorc in camera, imi mai intorc odata privirea in spate; vad o umbra familiara care dispare. Calma, dispar si eu odata cu ea dupa draperiile albe.

12 days without you

First Days:
In toate sensurile posibile, sunt libera de tine. Se simte bine, libertatea asta... Dar la sfarsit, nu se dovedeste a fi nimic decat 'dor de tine'.
Primele 2 zile au trecut partial usor... Am avut numeroase ocupatii si ti-am tot evitat amintirea. Pot sa spun ca totul este mai clar acum. Am timp mai mult pentru alte ganduri, sa ma preocup cu altceva... Desi nu vreau sa recunosc, tot imi ocupi o parte din timp. Fara sa vreau, si pun pariu ca nici tu nu vrei. Nu mai vrei ca sa faci parte din viata mea, si realizez atat de multe acum... Cum totul a decurs perfect pentru tine.
Este iarna. Imediat vine craciunul... O sa fiu in stare sa iti urez 'sarbatori fericite'? O sa ma lasi sa fac asta?
E greu... vreau sa fie ca si cum nu ai plecat niciodata ! Defapt, vreau sa fie ca si cum nu te-am 'cunoscut' niciodata !

Day 3:
Azi mi-ai atins o coarda sensibila. Doar azi, pentru ca atat de mult timp mi-a luat sa realizez. Sa deduc... Sa ma opresc din a mai spera. Speranta... ei bine, mi-am oprit orice idee/gand care sugera o revedere/impacare a noastra. Cu toate cacaturile pe care le-am adunat pana acum, nu mai are rost. Avem vieti diferite, iar eu niciodata nu am facut parte din a ta.
Esti imposibil. Cred ca nu te mai suport. Cred...
A nins azi. Pentru prima oara a nins serios in Hunedoara. A fost de cacat si am vrut sa te sun; pentru cateva clipe, am simtit nevoia sa impartasesc bucuria inexplicabila care s-a trezit in mine in clipa in care am vazut primul fulg de zapada. Dar m-am oprit, si am devenit rationala.
Mie nu-mi place iarna... Nici craciunul. Nici de tine.

Ajunul craciunului:
Din cauza ca nu esti aici, urasc totul.

Craciunul:
Degeaba ma confrunt cu alte situatii de-alungul zilei. Mereu ajung singura in camera, in intuneric, cu muzica in urechi si cu imaginea ta in minte. Am vrut un simplu cadou... Dar se pare ca totul a ramas asa cum stiam eu; spiritul acesta nu exista, cum nici ce am avut noi nu a existat.
E banal, e prostesc... Sper sa fie mai ok. Sper sa nu mai am seri din astea, fara tine alaturi; ceea ce rezulta ca 'sper sa nu mai am seri de genul asta' !

Day 10:
Am amintiri cu tine pana si in propriul meu pat !
Te-am lasat sa fi prezent in fiecare colt al vietii mele si abia acum suport consecintele. Iar daca pentru tine nu a fost nimic, nu inseamna ca eu am simtit la fel. Nu inseamna mie mi-e usor sa stau fara sa te aud, fara sa te ating stind ca esti la doar 4 km distanta.
E... greu. Dar tot sunt convinsa ca va trece. Si sunt in stare de orice pentru a face durerea sa se opreasca !

Day 11:
Am o revelatie: instalatie rosie...

Day 12:
E sfarsitul tuturor. Al nostru, al acestei postari kilometrice, a sentimentelor. Tot ce am avut cu tine, acum nu mai inseamna nimic. Pot spune ca te urasc, Calin. Da, urasc aceasta fiinta care nu ma lasa sa o urasc. Totul conteaza inca, dar nu mai are nici o semnificatie.
Chiar dupa ce ti-am spus ca conteaza, mi-ai inchis usa in fata.
Da, vad cat de mult...
Stiu, nu sunt decat o copila. Stiu, vor mai exista oameni ca tine in viata mea. Stiu, trebuie sa ma feresc de ei.
Dar de tine nu vreau sa ma feresc. Nu vreau sa te uit, chiar daca s-a sfarsit. Si daca mi-as putea controla impulsurile, ar fi perfect.
Nu-mi mai plang singura de mila. Lumea nu se opreste din cauza suferintei mele.

Te iubesc si am facut o greseala?
Sau durerea asta din piept e un semnal fals?
Iarasi confuzie... Face parte din viata mea de zi cu zi si nu stiu cum sa ma scap de ea. Desi mi-e cam frica sa aflu raspunsul intrebarilor prezentate mai sus, dar nu pot traii asa in nestiinta. Am trait timp de cateva luni si mi-a ajuns.
Asadar, acesta ar trebuii sa fie sfarsitul. Dar chiar este sfarsitul... Hah ! , ti-am zis eu ca 'pata' ta va disparea mai repede decat crezi? Stiam ca ziua asta va veni; ziua in care voi stii cu siguranta ca nu ma mai iubesti. Acum, am ramas doar cu sentimentul acela pe care il simti cand ai dreptate; si atat. O iarna singura, inchisa in propriile mele ganduri. Fara pareri pe care sa le pot exprima, cu urletele care nu le pot elibera, impulsurile care va trebui sa le supun... Frica aceasta care-mi strabate trupul e de nedescris; cum imi cutremura fiecare por, imi agita sangele sub piele si ma lasa fara imunitate.
Mi-e frica... te voi revedea si voi exploda. Nu o sa vreau sa ma abtin.
Te rog, evita-ma.
Uita-ma.
Uraste-ma, daca e nevoie !
Doar... sa nu imi mai vorbesti anul asta.

Eliberare... definitiva?

Stau la lumina lunii in intuneric; stau in cimitir, ca sa vezi ! Fumez o tigara si nici nu stiu de unde am luat-o. Am numai un tricoul larg pe mine. E frig, tremur in nestire. Pana si lacrimile mi-au inghetat pe obraji si nu mai coboara. Semn ca s-a terminat toata sarada asta?

Abia acum incep sa realizez ce greseli am facut si cum platesc pentru ele; toate sentimentele acelea de ura au revenit si nu pot sa-mi explic de ce te-am lasat sa ma manipulezi in halul asta. Nu pot sa-mi iert faptul ca am lasat garda jos in asa fel incat tu sa ma distrugi. E a 1000 oara cand o spun, si sunt sigura ca nu este si ultima oara, dar... Te urasc. Cu toata fiinta mea, cu fiecare celula si molecula a corpului meu, cu fiecare gand, cu fiecare bataie a inimii, cu fiecare cuvant pe care il rostesc, cu fiecare gest si miscare. Nu mai pot sa am alt fel de sentimente pentru persoana ta, chiar daca m-as stradui. Da, brusc nu imi mai este dor de tin putin.

Nu e dureros; e chiar dragut. Ma simt descatusata de orice amintire ce are legatura cu tine si ma simt chiar bine.

*

Am fost naiva, si voi mai fi; am pus suflet, si nu ma voi putea opri. Nimic in afara sentimentelor nu se schimba in seara asta. Da, poate iubirea a fost inlocuita cu ura; si da, fericirea a fost inlocuita cu durere si lipsa (partiale). Dar atitudinea mea nu este afectata deloc. Ai fost tu primul, dar altcineva iti va lua locul (cu siguranta!). Si atunci voi lasa toata garda mea jos si ma voi avanta in dorinta cu tot sufletul meu... Si nu vei avea satisfactia sa vezi ca m-ai schimbat in vreun mod.

Oftez chiar din placere in noaptea asta; fiindca in noaptea asta m-am eliberat cu adevarat de influenta pe care o aveai asupra mea; de tine. Odata cu fumul asta, iesi si tu afara dinauntrul meu.

Schimbare vs. Involutie

Cat de repede trece timpul; ce usor se schimba lucrurile si... Totul se pierde prea simplu. Se naruie precum natura odata cu venirea toamnei. Precum o picatura de apa, se duc si se transforma tot ceea ce posed, ce gandesc.

Brusc, nu imi mai este dor de tine. Ma simt ca pana acum, dar stiu ca nu imi mai este dor. Oare mi-a fost dor vreodata de tine? Stiu ce este dorul, sau simteam pur si simplu o lipsa oarecare? Stiu cu siguranta ca obijnuinta cu tine are un rol in asta, dar dupa acel rendez-vous, mi-e frica sa nu te fi uitat prea mult incat sa nu iti mai simt lipsa. Mi-e frica, tremur de atunci; ma dor toate, si pe dinauntru si pe dinafara. Am ramas uimita de raceala pe care o afisez cand vine vorba de tine. Ce e cu mine...? Chiar nu mai am sentimente fata de tine, Caline?

Intradevar, mi-a fost dor pana in clipa in care te-am zarit in acea masina; dar de atunci ma simt parasita de sentimentele de odinioara. Doar nostalgia ma marcheaza puternic si-mi ofera niste analize complexe asupra fiecarei vorbe sau atingeri. Descopar ca am o memorie perfecta cand bine vorba de... tine.

O sticla de vin si 5 tigari au scos asta din mine, in timp ce (in 1900 toamna) un imens conflict se derula inauntrul mintii mele. Raceala nu mi-a ingreunat situatia, contribuind la numeroasele decizii (incoerente) pe care le-am luat si le-am ucis la scurt timp. Experienta pe care nu o am si-a facut marcata lipsa. Imaginile cu tine (vara) porneau si nu le mai puteam opri; ma alfam intr-un cerc vicios, in vesnica lupt dintre ratiune si sentiment. Totul s-e intamplase prea repede, si observasem ca doar lumina felinarului de afara imi ofera claritatea viziunii. Mergand sa aprind becul, observ o chestie roz pe mobila.

'Eu urasc rozul... Ce..?'

Iau in mana acea caciula si... Toate amintirile au dat buzna in mine ! M-au izbit si am cazut pe gresia rece. Dupa multe incercari de a-mi reveni, am cedat si m-am intins pe jos, gandindu-ma la tine. Dar fara sa simt macar un strop de dor (cel putin asa cred) pentru tine; doar pentru mine. A trecut si noaptea aceea, plangand dupa mine in bucataria pustie, cu becul galben gaurundu-mi crestetul capului. Am stat acolo o vesnicie pana acum.

Si parca am stat sa te astept pe tine, sa ma salvezi de ceea ce am devenit. E un cliseu, stiu. Dar daca tu nu o faci (cu siguranta nu), ma poti considera deja putin pierduta in rutina specifica unei persoane care si-a pierdut ... viata.

soarta mea

M-ai lovit puternic, intens ca o infuzie de dorinte si placeri...

Mirosul tau mi-a izbit simturile. Buzele tale mi-au potolit bataile inimii, caldura fetei tale mi-a alinat fluturii din stomac. Amp

rentele ti' le mai simt pe sub piele, pe suflet. Te plimbai de-a lungul gatului meu, ma sorbeai cu totul. Toate au ramas ca un vis... Cat asteptasem acele minute cu tine ! Sa pot sa te proclam din nou; sa nu-mi mai feresc nevoia de a te saruta, de a te tine in brate.

Miscarile tale agitate. Ma bruscai atat de incet, ma trageai mai aproape de tine astfel incat sa fim unul. Melodia de fundal imi dadea un impuls puternic, pana in talpi.

Tu. Tu. Tu, Calin... Oricat de mult stiu ca nu-ti pasa, vreau sa te fac sa ma vezi. Sa ma consideri un miracol, sa ma simt bine cu tine, sa-mi aduci fericire, sa-mi alungi gelozia imensa ce-mi gaureste fiinta. Dreptul de a ma numii 'iubita' ta nu il mai am; macar sa raman cu dara accea de implinire trupeasca si sufleteasca (partiala). Oricum, nu am nevoie de vor

be pentru a simtii, dar de la tine nu mai simt decat dorinta. Si ma macina sa stiu ca intr-o zi ma vei uri, ca pe toate 'iubitele' tale din trecut; intr-o zi, voi face parte din trecut fara sa mai fiu prezenta in viitor.

"Eu am pata pusa pe tine; si mie nu mi' se duce pata asa usor..."

As vrea sa te mai cred. Dar am ramas cu ceva, cu speranta ca te voi uita pan la craciun.

Ochii tai mi-au luminat drumul pana la craciun.

"Ti-a fost dor de mine, taratura... !"

"Nu, Calin. Minti."

Niciodata nu o sa-mi mai fie dor de tine.

Oare am intrat?

Vad oameni in jurul meu, aud sunetul fumului care-mi paraseste caile respiratorii. Ceva ciudat se deruleaza pe fundal, lumini palide imi dau culoare trupului. O imbracaminte prea colorata zaresc pe piele-mi uscata. Imi pornesc simturile si realizez ca m

a aflu la propria petrecere din propria casa.

Ma striga diferite guri, ma ating diferiti obraji, ma pipaie diferite maini... si nu ma deranjez nici macar sa le arunc o privire intepatoare. Ma comport diferit acum, ca toata lumea 'comploteaza' in jurul meu. Pana si vinul rece s-a transformat intr-o bautura borsita, aproape fiarta care ma trezeste din transa. M-am ridicat de pe scaunul vechi si am inceput sa ma plimb de-a lungul multimii. Felul in care merg ma da de gol; realizez ce vreau sa fac si imi tarasc picioarele cu greu spre usa dormitorului , ma arunc in cearceafurile grele si ma a

dancesc intr-un miros puternic de mizerie sufleteasca. Cu peretii impodobiti cu amprentele tale, cu pozele tale, cu lucrurile tale... Asa sunt obligata sa traiesc zi de zi de cand ai plecat, caci nu ma lasa inima sa te arunc la intamplare pe strada.

Arunc un ochi dincolo de perdea si vad niste fulgi grei coborand din felinar.

Inima mea sare peste o bataie cand suna telefonul cu melodia ta.

Tremur, fiori; nu stiu cum sa reactionez, secundele nu mai trec. Scap paharul si sunetul cioburilor nu mai ajunge la urechile mele. Inconjurata de adierea amintirilor, mi' se pune o ceata pe ochi si nu zaresc lumina telefonului. Nu ma zaresc nimic, nici macar petrec

areti din camera alaturata nu mai interactioneaza. Totul devine negru, usor gri, rece precum zapada si ...

Inca ma poti gasi acolo; in negura timpului, cu nemurirea sufletului; de starea mea fizica nu mai tin cont. Cred ca am murit.

Urasc minciuna care mi-ai incredintat-o si urasc ca te-am crezut.

Regret tot ce am facut si am vazut impreuna; regret ca te-am privit in ochi, regret ca m-am simtit rau atunci si nu ma mai pot suporta din cauza naivitatii de care am dat dovada. Imi dau seama acum ce ar fi trebuit sa realizez demult: lumea colorata pe care mi-ai intins-o a fost imprumutata.

Acum las sa-mi intre lumina felinarului in ochii, frigul sa ma invaluie;

privirea sa-mi ia foc si sufletul sa mi' se naruie...

Imi vine sa ma izbesc cu capul de peretii colorati, sa mazgalesc orice semn de-al tau din jurul meu. Sa ma eliberez de amprenta ta si sa ma izbesc de realitatea comfortabila cu care incerc sa ma obijnuiesc. Atatea nelamuriri, atat de multe dorinte si vobe ascunse... Nici una nu isi gaseste rolul in mine si ma agita extrem de mult. Ce s-a intamplat cu mine? Obijnuiam sa urasc oamenii, sa nu am incredere in nimeni, sa nu am nevoie de nimeni. Acum am ajuns dependenta de amintirea vocii tale si de tot... De vara nu ma mai satur, primavara mi' se pare ideala, urasc toamna si astept craciunul. Ce mi-ai facut?!

As vrea sa ma fi lasat sa-mi traiesc copilaria... Sa pleci intr-o zi fara sa-mi spui nimic, sa ma lasi plangand langa telefon; sa nu mai fiu nevoita sa imi opresc fiecare stimul care ma indeamna sa te caut. Cu egoismul tau imi distrugi viata, lasandu-ma sa ma sprijin pe un fir de paianjen.

Defapt, nu regret nimic... Datorita tie am trait o iluzie a vietii care as fi avut-o.

E frig si ma stiu inghetata sub asternutul patat cu lacrimi. Perna-mi sustine sudoarea, dar ma adanceste in oceanele noptii. Luna bolnavicioasa strapunge draperia galbuie, inteapa fumul cu razele ei si imi da fiori adanci sub piele. Oasele imi tremura de la vibratiile inimii; pleoapele incearca sa mascheze roseata ochilor negriciosi, iar buzele imi sangereaza de la amintirea ta.

Incerc pentru a suta oara sa ma ridic din propria mizerie, doar pentru a esua mai frumos, mai lamentabil.

Imi urasc simturile.

Imi urasc inima care cutremura pamantul.

Urasc toate reprosurile care le aud si toate vorbele prefacute care-mi traverseaza inconstientul.

Dar imi place sa-mi descriu starea negativa prin ... orice. Orice 'ce ma duce departe de tine'...

"Unele lucruri nu se schimba niciodata..."
Si printre acele lucruri ma aflu si eu. Cu mintea mea insignificanta, cu viziunea mea infantila asupra oamenilor... M-am lasat tarata in acelas sistem de capcane al "dragostei''. Desi se observa ghilimelele de rigoare (deoarece dragostea reala nu o cunosc), nu ma pot opri din a ma teme de sfarsit; sfarsitul acestui sentiment puternic pe care il simt ar inseamna si sfarsitul unei alte etape. Si sunt satula de sfarsituri si inceputuri grele...

Subliniez faptul ca inca ma aflu in pragul dezvoltarii, din orice privinta, iar analiza vietii mele de pana acum nu ma satisface indeajuns. Inca sunt geloasa pe altii, pe trecut si pe tine, Caline. Inca ma pierd in ochii tai, chiar daca nu i-am mai vazut de aproximativ 2 luni; inca ma adancesc in visele in care-mi apari ca o umbra; si inca ma mai trezesc plangand din fiecare.

Ma sting. Pentru a suta oara o spun. Sper ca de data asta sa si vorbesc serios.

Nici tu nu ti-ai schimbat insusirile de baza; eu tot te vad precum acel baiat ca acum multi ani. Desi "smecheriile" tale persista si la mine si sunt constienta ca nu constitui decat un alt joc...

Constat ca imi place sa joc rolul victimei prinsa sub influente negative exterioare; imi place sa ma pierd, imi place sa ma sting, iubesc sa sfarsesc ceva si sa incep altceva. Acest 'dinamism' imi urla prin vene. Si nu se va opri nici macar cand te voi pierde.

Dar stiu ca va exista un al tu, un alt inceput si alte fericiri; un alt sfarsit negativ s.a. Sunt blestemata sa nu ma opresc niciodata. Si niciodata e o perioada lunga de timp...

mono-scena

Imi place sa aud cum zboara pasarile deasupra capului meu

Sa aud cum se zgarie oasele intre ele cand merg.

Imi place sa vad sangele cum picura

cum face gauri in asfalt.

Imi place sa aud sunetul unei caderi silentioase

pe podeaua de portelan a cerului.

Pana si ultimele vibratii imi mangaie inima, dansand.

Radacinile norilor se pierd in sufletul cerului negru, straveziu.

*

Imi mut privirea de la pervazul ruginit plin de flori ingalbenite de la fum;

zares stele adancite in plapuma plumburie, stralucitoare deoarece se sting. Cad.

Imi pun o dorinta, doua, o mie... Toata avand aceias esenta; nu conteaza, atata' timp cat

una se implineste !

Si timpul trece atat de repede... Nici nu mai stiu daca e toamna sau iarna.

In timp ce-mi rod oja neagra de pe unghii soarele se plimba in jurul meu,

imi face ocolul cu dintii.

Sunetele nu mai inceteaza... totul se intuneca; totul e pustiu.