Lucie's mind

Embrace

2012-02-13T14:43:00.000-08:00

Daca toate lucrurile pentru care nu multumim ar disparea, cu ce am mai ramane?

... asa credeam si eu.

Adevarul e ca eu nu multumesc pentru nimic... Rar sa intampla sa las un "mersi" in vant... Obijnuiam sa cred ca toate reusitele mele se datoreaza mie; cei din jur sunt un decor esential inimii mele. Toti cei pe care ii iubesc sunt obligati (de catre natura) sa ma dezamageasca, odata si odata, iar eu tot cu mine insumi as ramane... Nu merit nici cea mai mica forma de atentie... s.a.m.d.

Trist. Tragic si groaznic. Felul in care traiam ma afecta enorm, dar nu realizam niciodata ca ceea ce ma ranea cel mai mult era chiar inauntrul meu; nu iubirea neimplinita imi rodea inima, ci nesiguranta si frica. Nu cei din jur erau cei care avea nevoie de o schimbare. Si aceea schimbare nu consta in schimbare propriu-zisa, ci in acceptarea mea (cu totul). Ceea ce nimeni nu va putea face pe deplin, trebuie sa fac eu. Sa imi conturez 'totul' in asa fel incat sa corespunda standardelor mele. Sa multumesc pentru tot ceea ce primesc, chiar si mie...

Sa adulmec orice sursa de fericire si sa o impart cu altii. Sa daruiesc zambete, oricand si oriunde. Sa nu tin cont de moarte sau vorbe, de ignoranta sau greseli.

Sa pot sa ma privesc in ochii, la sfarsit, si sa pot spune ca am fost asa cum am vrut sa fie cei din jurul meu !

it must have been... something

2012-02-11T16:07:00.000-08:00

Ma doare gatul, ma ustura limba; numele tau a stat in mintea timp de 3 zile, iar noptile ma trezeam din gandurile in care mi' te plantai.

Dupa cate am auzit, dupa cate am vazut si am dedus... Confund realitatea cu visele, ma pierd in scuzele pe care ti' le inventez. Cand defapt, adevarul e atat de simplu si evident...

Sunt mai mica, sunt mai prostuta; sunt urata si nu sunt provocatoare; am toane, ma matai, nu gandesc inainte sa vorbesc; sunt o adolescenta ce spunea tot ce avea pe suflet. Mai ales, sunt tot ceea ce tu nu cauti.

Am reprezentat o carpa?
Sau poate ...? Nu stiu ce sa mai cred, de cine sa ascult, de sa imi spun mie !!

Dar trebuie sa te uit, sa nu imi mai petrec noptile gandindu-ma la tine. Sa nu ma mai zgarie amintirea ta pe suflet. Sa neg orice are legatura cu tine sau cu noi; chiar daca asta inseamna sa-mi neg propria mea existenta. Macar sa raman cu dorinta de a incerca, pentru ca s-ar putea sa uit totul.

Insa, tot ce as vrea este sa raman singura in padure, intr-o zi de luminoasa si rece. Sa pot plange sub puterea vantului, sa ascult balade rock pe tema iubirii neimplinite, sa pot inchide telefonul si sa urlu sub crengile goale ale copacilor. Sa fie frigul cel care ma infioara, nu tristetea si disperarea. Sa inchid ochii si sa-mi concep planurile de viitor. Sa imi imaginez un sot, copii, o slujba perfecta, o casa mare si roz. In cateva cuvinte, sa las copilaria (si pe tine) in urma.

Pe cine tot mint? Ziua in care te voi uita e la fel de departe ca speranta revenirii tale.

back to black II

2012-02-09T11:24:00.000-08:00

I can taste the tears in my throat.
My chest hurts like the whole world's weight is on it.
My tongue only wants to say your name and I wish my lips were sealed.
My eyes are just like a desert, dried from all that salt; now it all lies inside of me, screaming for freedom.
But I can't just let my feelings out again; because they will hunt me down as soon as the next crush will appear.
But I would rather die of too much love than of loneliness. Because if I will never forget you and as you are never coming back...
We shall do it like this: you go back to her, and I go back to black.

22546

2012-02-07T08:18:00.000-08:00

Singura; in camera calda, lumina abia palpaie. Filmul ruleaza pe ecranul prafuit al laptop-ului, dar m-a pierdut din clipa in care mi-am adus aminte de tine. Imi palpaie in minte unele scene mai obscene...

Cu ochii intre-deschisi, cu inima alergandu-mi in pieptu' ud, cu respiratia zgomotoasa si enervanta, imi imaginez scenarii deosebite. Protagonistii isi consuma energia sub miscarile plapumei albe in timp ce femeia urla ca o leoaica. Parul ei este incalcit in mainile barbatului, spatele lui este zgariat, fundul ei bombat cere palme ! O melodia dubstep le face ritmul mai alarmant si urlete ei par acum soapte, pierdandu-se in camera; aerul din jurul lor este imbibat in feromoni. Draperiile sunt trase, pentru a vedea toata lumea ca ei pot sa se futa toata noaptea. Astfel, lumina albastra a felinarului ii contureaza lui zgarieturile de pe spate si ei, palmele de pe bulane.

Totul este abstract si pare neclar. Imi strang picioarele si imi musc buza de jos.

Totul...

Done

2012-02-04T16:32:00.001-08:00

Un nou scop in viata; pe langa 'curatenia de primavara' care o voi face in mintea si sufletul meu.

Luni

2012-01-30T11:57:00.000-08:00

Si stiu de ce pana si inima mea-i de plastic...

iubire platonica

2012-01-26T10:40:00.000-08:00

E iarna si ploua.

Iti cant cuvinte si ti le transmit

prin aer. Pe sub perna-ti gasesti visele, in

timp ce-ti suflu sperante prin telefon.

Gasesti stele pe tavan si cauti lucruri pe

care nu le cunosti. Vrei sa-ti largesti orizontul gandurilor,

sa-ti lecturezi resursele sperantei.

In universul tau minuscul iti voi

adancii limbajul sentimentelor mele; Harta

lumii tale-mi va fi tabloul preferat, vocea ta slabita

va fi doar un simplu ghid prin labirintul

intunecat in care stiu ca ma voi bloca.

Iti numar fiecare crapatura a pielii; imi

adulmeci fiecare dorinta si o stochezi in 'To DO List'.

Daca m-ai intreba ce fac, ti-as spune ca nu

esti prezent printre ale mele ganduri; nu imi

strabati mintea si am elimitat acum mult timp orice

emotie pe care o simteam in preajma ta. Cand

eu, in suburbiile inimii mele...

massive attack

2012-01-21T13:04:00.000-08:00

Notiunea de iarna este data doar de numele lunii in care ne aflam. Afara insa, ploaia mistuie asfaltul zbarcit al orasului. Un vant cald bate printre blocurile calde, intunecate de lumina lunii. Urmele masinilor se strecoara printre crengile copacilor uscati. Cerul nu are nici o culoare, de parca nici nu s-ar afla acolo si luna ar plutii intr-un imens vid. Claritatea cu care lacrimile-mi lumineaza unele parti ale trotuarului, cum balustrada alba straluceste sub privirea mea induiosatoare.Durerea cu care luminile felinarelor se inderapteaza de mine e insuportabila; felul in care ma pierd printre obstacolele mintii mele imi afecteaza perceptia asupra realitatii exterioare...

Emotii, sentimente ce nu pot fi explicate in cuvinte; ele nu exista, niciodata nu vor exista... Asa ca ar fi de prisos sa-mi spun ca ceea ce simt nu poate fi explicat. Eu stiu ca simt ceva, dar nu am cunostintele necesare pentru a dezlega misterul conflictului ce se deruleaza inauntrul meu. Cum gandurile, sentimentele, emotiile si trairile nu exista dincolo de bariera limbajului, nici eu nu exist dincolo de... tine. E destul de tragic cum nu am vrut sa arunc o privire dincolo de bariera ta; cum am refuzat sa cred ca poate exista o alta viata dupa plecarea ta.Trebuie sa ma impac cu ideea ca lumea mea este mai limitata acum, decat atunci cand ai aparut; ca barierele posibilitatilor mele s-au mai strans cu 33 km. Nu pot sa te uit, nu pot sta langa tine prea mult pentru ca cedez privirii tale si ma pierd in dorinte, ajungand sa urlu pe undeva, sub o lumina colorata, cat de mult te vreau. Nu pot traii sub controlul altuia decat al meu; mai ales sub controlul tau, Calin...

e inuman ceea fac eu acum. e imposibil. cu atat mai mult, e teribil de groaznic felul in care ma predau.

Shake it out

2012-01-14T16:24:00.000-08:00

In tot acest timp, am crezut ca ceilalti sunt de vina; am dat mereu vina pe cei din jur. Ei nu sunt destul de buni, ei sunt rai, ei nu ma accepta s.a.m.d.

Dar in seara asta, dand shot-uri de vin si fumand din greu, am realizat cu stupoare ce nu am stiut niciodata: atitudinea mea morbida si negativa strica orice relatie.

Familia mea nu ma mai suporta, am 17 ani imediat si nu sunt in stare o sa am o prietena buna mai mult de un an; toate 'dragostele' mele m-au lasat balta, asa cum m-au gasit si nici macar covorul dens de zapada nu-mi starneste compasiune in inima. In dumnezeu nu mai cred demult; oricum, nici el nu ar putea salva o persoana ca mine.

Doar o fiinta umana mai are putere asupra credintei mele in mine.

Si nu ma va dezamagi; o stiu, o simt, vreau sa cred asta !

Loving you is already done

2012-01-12T14:59:00.000-08:00

Imi doresc cu fiecare por sa il cunosc.

Da, tu. Cel care-mi citeste fiecare cuvant, cel care-mi face dedicatii la betie, care ma pretuieste prin niste cuvinte banale si ma face sa cred in orice-mi prezinta.

Tu, cel care se afla la 247 km de mine, dar care ma face sa ma sim

t iubita.

Tu, care mi-ai schimbat realitatea cu opiniile tale.

Tu... esti numai bun pentru a ma face sa uit de viata mea, sa ma aduci in a ta. Asa, incet... Sa fi tot ceea ce am visat fara sa fiu nevoita sa iti cer sau sa te schimb in vreun fel !

Vreau sa te vad, sa te strang in brate pana o sa pusti in bratele mele ! Sa te pun intr-o cutie si sa te port dupa mine ca intr-un film din anii '90. Pana-mi ating visul si ma predau vietii, tu vei fi alaturi de mine.

Am un 'crush' pe cineva pe care nu l-am vazut niciodata... Dar nu-mi pare rau, a dracului om !

Ego

2012-01-11T13:43:00.000-08:00

Nu am de gand sa definesc dragostea sau viata. Nu ma simt in masura sa judec ceva ce nu cunosc pe deplin si nu o voi face doar pentru a ma da drept 'geniu' in fata celor din jur. Da, poate stiu sa-mi leg cuvintele in asa fel incat sa va sucesc ideile, dar asta nu-mi da nici un drept sa ma joc cu mintea unei fiinte.

Pana acum, am fost nevoita sa iti analizez miscarile, sa iti studiez comportamentul si sa te expun judecatii mele; da, am fost cruda in privinta ta. Te-am folosit drept cobai sa castig experienta in jocul asta stupid, dar am ajuns sa ma implic si eu. Inevitabil, am ajuns in aceias oala. La un moment dat m-ai lasat singura si ai plecat spre alte orizonturi, parasindu-ma pentru o lume mai simpla, nu ineaparat mai buna. Unde dragosta nu exista, doar este spusa...

Defapt, dragostea nu mai exista deloc. Doar o cafea, o bere, o partida de sex si un sms peste o saptamana. Avem doar senzatia asta stranie de atasare, si de a visa un viitor cu persoana de langa noi; atat. Peste 2 luni ne trezim la realitate, si o facem din nou...

Si ramanem singuri intr-o incapere intunecata a sufletului nostru, unde ne reprosam ganduri si actiuni sau lipsa acestora.

Bineinteles, oricine se zbate numai pentru el. Si cum dragostea pare ca a facut prea multe victime, ne e frica de orice are legatura cu aceasta notiune. Ceea ce nu stim e ca nu dragostea doare; ci ura, singuratatea, indiferenta. Astea sunt cele care ne ranesc, nu dragostea...

Si poate sunt numita 'proasta' sau 'naiva' pentru ca vreau sa profit de fiecare clipa in compania persoanei iubite; dar sunt hotarata sa merg pana la capat, chiar daca obiectul afectiunii mele ma implora sa ma opresc. Sunt atat de egoista pentru ca stiu ca merita. Tu meriti.

Nu-i asa?

Laura o cheama

2012-01-10T15:53:00.000-08:00

Sta intinsa langa

mine precum o floare intre stanci, atat de

unica...

Este frumoasa ca o seara

de primavara rece.

Are o voce patrunzatoare

si dulce ce-mi mangaie

urechile din zori

pana-n luna. Un parfum

de visatoare, cu un puternic

accent de razboinica.

Ma aduce pana la zei cu

miscarile ei. Soldurile-si le misca

ametitor, paru-i se rotea

incredibil de

incet in jurul

corpului meu. Mainile-si le impreuna

si ale mele

si ne dansam corpurile toata seara.

Pielea-i fina se freca

de palmele mele involuntar si

nu ma puteam abtine sa nu urlu

cate putin in interior de

frica sa nu ii zgarii altarul.

Inima-mi lua la goana cand o vorba-i

iesea pe gura si

se pierdea pe dupa obraji.

Nu am rabdare pana in zori

sa ii deschid ochii, sa ii sustin

pleoapele, sa

ii seduc mintile, sa ii

adulmec sentimentele si sa

le dobor.

Sa ies victorioasa dupa o partida

usoara de vanatoare

dupa

ce am prins

comoara de la capatul curcubeului si sa

ma intorc inapoi

umilita

pentru mai mult !

Realitate lucida

2012-01-09T15:00:00.000-08:00

Iarasi trec saptamanile pe langa mine fara sa realizez! Zilele mi' se par ore, minutul trece ca o clipa in jurul meu... Toate se schimba asa de repede, fara sa ating vreun vis sau vreo speranta. Se invart in acelas cerc vicios al vietii, plin de dezamagiri si rutine.

Noptile ma surprind pe laptop, vazand cum lista de YM se diminueaza numeric, in timp ce raman in pana de muzica si filme. Nu imi mai pot distrage atentia de la realitate; de aceea, eu cand ma pun in pat, defapt ma trezesc. De aceea insomniile imi vegheaa pleoapele de vreo 3 saptamani incoace...

Soarele ma surprinde verifcandu-mi gandurile pentru a 111 oara; da, am numarat in speranta de a adormii si eu... Dar in fiecare dimineata ma ridic din pat pentru a ascunde lumina dupa draperii; mi-e mila de colegul meu de pat si stiu cum e sa te trezeasca zorii diminetii. Am grija ca toate sa fie la locul lor inainte sa ma culc: tu sa fi imbibat in cutia ta miserabila intr-un colt al mintii mele, subiectele pentru vise sa fie demne de viitor iar telefoanele sa fie pe 'Silent'.

Imi astern patura, ma strecor sub ea si ma cuprinde dulcele somn...

Pielea isi pierde simtul, auzul mi' se dezvolta iar bezna in care am intrat incepe sa prinda forma. O gradina, niste leagane, flori de cires, chicoteli si vorbe pe care nu le pot intelege se contureaza in fata ochilor mei. Eram in spatele casei mele din copilarie, aici unde locuiesc si acum; era primavara si stateam cu bunicii la pregatit solul pentru ceva legume... Zburdam peste iarba, ma agatam de raze... Cand, brusc, am cazut in genunchi si mi-a dat sangele. Ma simteam ca intr-o amintire prea stralucitoare, ranita si neajutoarata; cand, deodata, o mana ma cuprinde si dau de ochii tai cand ridic barbia. Inima-mi bate prea tare, chiar si in viata reala. O simt cum vrea sa iasa din piept... Tu insa continui sa ma atingi si simt cum pielea-mi ia foc in timp ce-mi mangai lacrima. Sufli deasupra mea cu respiratia ta, si nu stiu cum ti-am mirosit esenta puternica pentru ca m-am oprit din orice. Nu am putut sa ma misc, am stat in genunchi in fata ta fara sa incerc sa te ating; pana s-a intunecat, ti-am privit ochii mici si indurerati. Vroiau sa-mi spuna ceva...

Dar m-am trezit din lipsa de oxigen si m-am inecat cu propria saliva. Ma uit in jurul meu, colegul meu de pat disparuse. Privesc ecranul de la telefon, dar prea lumineaza si mai astept 4-5 minute. Intre timp aud ploaia cum se izbeste de tabla de afara. E Ianuarie si aici ploua... Revin la ceas si observ ca este abia ora 12.

De ce cand dorm, timpul trece atat de incet, iar cand sunt treaza, totul se intampla atat de repede?
Mi-e dor de tine.

*Mood: Blackmill - Lucid Truth

Atat de...

2012-01-08T08:17:00.002-08:00

Kings Of Leon - Use Somebody

Asculta mai multe audio diverse

Sentimentele puternice nu mor, se deterioreaza si se refac; chiar daca intre ele se pun vorbe grele si perioade lungi de timp, ele raman printate in tiparul nostru, in sufletul nostru, in viata noastra.
Incerc sa ma conving pe mine de acest lucru, si ma rog sa merite. Alerg prin usoara ploaie dupa tine, chiar daca ti-am spus 'pa!'. Totul se deruleaza atat de incet, incat am timp sa analizez o gramada de situatii; si nu stiu de ce m-am mai consumat atat de mult. Mereu ai fost aici, mereu am fost acolo, impreuna (pana acum). Inca ma mai misc catre tine, si tu nici macar nu ma auzi; nu te-ai intors, chiar daca eram la 1 metru distanta de tine. Mi-ai mai dat timp de ragaz, sa fug, sa ma razgandesc... Dar eu l-am privit ca pe o oportunitate la visare. Asadar, mi-am dat frau liber imaginatiei si am vazut viitorul ideal. Totul s-a petrecut asa de repede... Si a fost frumos. Tu, cu mine, peste tot; fara ca tmpul sau orice altceva sa intervina
Iti ating umarul si ies din transa; te intorci, nu stii ce se intampla. Dau sa te sarut, si pleci...
Raman nemiscata pret de o secunda si ma intorc brusc. Nu mai avea rost, totul se naruise; pentru mine, gesturile si detaliile sunt foarte importante, iar tu stiai asta. Ai plecat asa, cu buna stiinta... Asa ca plecam si eu, plina de furie si respingere, hotarata sa te dau dracului !
Cand, iti aud vocea si-ti vad umbra-n fata mea. Zambesc pe furis si ma invadeaza o sumedenie de sentimente pozitive. Ma intorci brusc si simt ploaia mai calda acum... Buzele tale ma ating ca de obicei, cu disperare si nevoie mare ! Si eu te trag mai aproape, simtindu-ma superioara si puternica in acel moment.
Dupa ce-am plecat, am decis ca acela sa fie '"our goodbye". Pentru ca nu sunt extraordinara la despartiri, si stiu ca nici tu nu esti ideal in asemenea situatii...

Sex with socks on?

2012-01-06T15:10:00.000-08:00

Nu ar trebuii ca sexul sa aproprie doua persoane? Sa fie cel mai intim act de daruire... Sa fie placut, sa fie dragoste. Sa fie frumos. Piele pe piele, geamat contra soapta, protectie contra masochism. Lichide, fluide, muscaturi, miscare, cuvinte ce nu-si au rostul; caldura, transiratie, grija, mirosul, orgasmul, iubirea...

De ce simt ca nu tu simtii acelas lucru despre sexul cu mine?

De ce ma simt ca o distractie menita sa urle?

Nu ma simt folosita, pentru ca imi place sexul cu tine. Il ador, esti magnific si ma faci sa ma simt ca si cum contez. Doar ca ... nu stiu daca tie iti place.

E ciudat, iar ma simt ciudat.

Sex?

Ce inseamna ?

Te iubesc ?

Nu mai stiu... Cred.

Ma iubesti?

Nu...

2012-01-05T14:43:00.000-08:00

Eu: ''Stii, putem oricand sa ne 'culcam'. Sa lasam totul in urma, daca vrem. Sa nu depindem unul de celalalt de fiecare data cand ajungi in oras.''
Si in privinta 'actului de impacare', a fost dur si... imbibat in sos de disperare, cu multiple tonuri de dor. Hmmm, l-am savurat cu mare placere.
Acum ploua. Te tin de mana, dar parca nu te tin... Totul este bine.
Te am langa mine, dar parca esti in Cluj. Nu ma deranjeaza.
Te sarut... si totul se aproprie. Vara, sentimentele, totul. Oare chiar credeam ca intre noi doi poate fi o realtie bazata strict pe interes? Cu pofte si nevoi imediate, cu mesaje si telefoane directe... Mai lipsesc banii, si ma simt ca o curva profesionista. Unde sunt gesturile, unde e camera ta, unde se ascund soarele si cadourile instantanee?
Nu pot fi eu asta, nu poate sa-mi placa suspansul si dorinta asta absurda de a te avea. Sa-mi placa jocurile, cartile date pe fata, brutalitatea cu care ma agat de tine ca de un obiect; felul in care ma simt cand nu-mi dai atentie, modul in care ma privesti cand gresesc, cum nu-mi dai niciodata un raspuns. Unde au disparut castelele, printesa, coroana si Printul Fermecat?
Se pare ca se duc odata cu varsta, odata cu naivitatea, inocenta si frumusetea interioara. S-au risipit usor de-a lungul timpului, de-a lungul viselor risipite. Si nu conteaza faptul ca toate astea au disparut, ci faptul ca nu ma deranjeaza. Imi place noua eu. Sa ma folosesc de oameni, sa ma las folosita la randul meu si sa imi refuz nevoile si dorinta de a accepta fericirea. Sa renunt la vise pentru altele noi, realiste.
Mi-e foame de trecut... dar nu ma deranjeaza. Vreau sa ma lasi sa te folosesc in seara asta, sa ma lasi sa-ti spun ce simt si sa te fut in plina nevoie de atentie. Sa ma tavalesc cu tine in voma de sentimente. Sa urlu cu fiecare celula cat de mult am avut nevoie de tine, cum toate se termina aici, cum te iubesc doar in seara asta... Lasa-ma !
Calin: ''Pentru tine, fac orice !''
Eu: ''Inca ploua; hai la mine...''

The End it's not the end, in The End

2012-01-04T14:50:00.000-08:00

Sa scriu pentru altcineva nu a fost niciodat intentia mea. Tot ce am pus aici au fost strict sentimentele, trairile si descrierile mele. Cu toate pacatele, dorintele si luptele mele; totul, absolut totul, a fost pentru mine. Pentru ca eu sa ma descarc intr-o lume virtuala, daca societatea nu-mi permitea sa urlu "dezbracata", in fata tuturor, ceea ce simt. Asadar, daca am indus in eroare pe cineva, a fost greseala mea.
Mi-am facut blog cand aveam 14-15 ani, nu stiam ce inseamna sa-ti exprimi sentimentele in felul in care o fac acum; blogul a inceput doar pentru ca el avea unul in care-si povestea intamplarile. Am vrut si eu unul, si bang ! La inceput nu stiam ce pot scoate din mine, cum pot transforma sentimentele negative in viitoare mandrie ! Nu aveam idee ce va ajunge acest blog, un intreg jurnal; si nu am avut niciodata nici o problema sa il impartasesc. De-a lungul timpului, a ajutat oamenii din jurul meu sa ma inteleaga si m-a ajutat pe mine sa merg mai departe. Desi mereu am spus ca e fictiune, totul are o vaza reala.
Sunt mandra de ce am realizat aici... Cu bune, cu rele, asta e viata mea. Cu ocolisuri, subiectiva s.a. Cu greseli de gramatica, cu tz-uri si sh-uri...

A fost frumos. Nu spun ca nu voi mai scrie, pentru ca pana acum am avut numeroase tentative de a-mi expune gandurile aici; doar ca m-am abtinut, constienta ca binele va venii... Si a venit. Ma simt libera pentru ca in sfarsit am invatat sa urlu in gura mare pentru a face sa-mi fie mie bine. La sfarsit, nu mai conteaza decat sa-mi fie mie bine... !

The End.

2011-12-28T16:58:00.001-08:00

Am realizat cu stupoare ca nimeni nu-mi mai citeste blogul (nu ca am avut vreodata fani). Asa ca, am ales aceasta zi (noapte) pentru a accepta acest lucru. Ma voi opri din a-mi posta sentimentele; nici pentru mine nu mai are rost. A fost o perioada minunata, dar si acest loc imi aduce aminte de el (datorita lui mi-am facut blog).
Asadar, cum nu imi va fi dus dorul, dar vreau sa pastrez amintirile, o sa il las atarnat aici, pana-mi va iesii din sectiunea site-urilor favorite a browser-ului meu. De acum, o sa imi iau viata asa cum e, nu ma mai plang si inghit doar ce vreau sa inghit. O sa uit, dar nu voi uita. O sa fiu alta, dar aceias mereu...
Ar trebuii sa ma opresc din prezicerile mele fara sens. Oricum vorbesc singura; ca intotdeauna...

Traditie

2011-12-23T11:05:00.001-08:00

Originalul post de craciun...
Si anul asta imi coboara lacrimi pe obraji; si anul asta imi doresc ceva ce nu mai pot avea. Nu ninge, nu simt spiritul craciunului adevarat... Bate doar vantul in tigara mea si frigul nu se lasa mai prejos.
Am ajuns pe balconul rece, ca de fiecare data; ma ascund de privire parintilor sub stelele intepatoare. Lumina felinarului se tot stinge si imi supara ochii iritati de oboseala. Imi tremura toti muschii din cauza lipsei de haine, si ma prefac adormita pentru a conserva caldura. Inchid ochii si uit cu totul de tigara... O las sa se scurga, o las in voia lumii.
Timp de cateva minute, am ramas acolo si mi-am rulat unele amintiri din preajma craciunurilor trecute. Cum ma bucuram de fiecare data cand auzeam de 'Mosul', cum faceam ingeri in zapada, cum ma certam cu verisorii din cauza jucariilor. Cum ma strangea mama la piept si imi spunea ca ma iubeste doar pe mine, cum ma rugam sa vina Sabin acasa de data asta, cum uitam de toate grijile de peste an si ma bucuram cu adevarat de familie. Si acum am o familie fericita, doar ca 'maturitatea' are si dezavantajele ei...
Am realizat cu stupoare ca scrumul tigarii m-a ars pe mana. E o durere minora, dar care ma trage inapoi in realitate. O sa am de furca cu mama daca raman atat de mult dezbracata pe balcon ! Cand dau sa ma intorc in camera, imi mai intorc odata privirea in spate; vad o umbra familiara care dispare. Calma, dispar si eu odata cu ea dupa draperiile albe.

12 days without you

2011-12-19T13:03:00.000-08:00

First Days:
In toate sensurile posibile, sunt libera de tine. Se simte bine, libertatea asta... Dar la sfarsit, nu se dovedeste a fi nimic decat 'dor de tine'.
Primele 2 zile au trecut partial usor... Am avut numeroase ocupatii si ti-am tot evitat amintirea. Pot sa spun ca totul este mai clar acum. Am timp mai mult pentru alte ganduri, sa ma preocup cu altceva... Desi nu vreau sa recunosc, tot imi ocupi o parte din timp. Fara sa vreau, si pun pariu ca nici tu nu vrei. Nu mai vrei ca sa faci parte din viata mea, si realizez atat de multe acum... Cum totul a decurs perfect pentru tine.
Este iarna. Imediat vine craciunul... O sa fiu in stare sa iti urez 'sarbatori fericite'? O sa ma lasi sa fac asta?
E greu... vreau sa fie ca si cum nu ai plecat niciodata ! Defapt, vreau sa fie ca si cum nu te-am 'cunoscut' niciodata !

Day 3:
Azi mi-ai atins o coarda sensibila. Doar azi, pentru ca atat de mult timp mi-a luat sa realizez. Sa deduc... Sa ma opresc din a mai spera. Speranta... ei bine, mi-am oprit orice idee/gand care sugera o revedere/impacare a noastra. Cu toate cacaturile pe care le-am adunat pana acum, nu mai are rost. Avem vieti diferite, iar eu niciodata nu am facut parte din a ta.
Esti imposibil. Cred ca nu te mai suport. Cred...
A nins azi. Pentru prima oara a nins serios in Hunedoara. A fost de cacat si am vrut sa te sun; pentru cateva clipe, am simtit nevoia sa impartasesc bucuria inexplicabila care s-a trezit in mine in clipa in care am vazut primul fulg de zapada. Dar m-am oprit, si am devenit rationala.
Mie nu-mi place iarna... Nici craciunul. Nici de tine.

Ajunul craciunului:
Din cauza ca nu esti aici, urasc totul.

Craciunul:
Degeaba ma confrunt cu alte situatii de-alungul zilei. Mereu ajung singura in camera, in intuneric, cu muzica in urechi si cu imaginea ta in minte. Am vrut un simplu cadou... Dar se pare ca totul a ramas asa cum stiam eu; spiritul acesta nu exista, cum nici ce am avut noi nu a existat.
E banal, e prostesc... Sper sa fie mai ok. Sper sa nu mai am seri din astea, fara tine alaturi; ceea ce rezulta ca 'sper sa nu mai am seri de genul asta' !

Day 10:
Am amintiri cu tine pana si in propriul meu pat !
Te-am lasat sa fi prezent in fiecare colt al vietii mele si abia acum suport consecintele. Iar daca pentru tine nu a fost nimic, nu inseamna ca eu am simtit la fel. Nu inseamna mie mi-e usor sa stau fara sa te aud, fara sa te ating stind ca esti la doar 4 km distanta.
E... greu. Dar tot sunt convinsa ca va trece. Si sunt in stare de orice pentru a face durerea sa se opreasca !

Day 11:
Am o revelatie: instalatie rosie...

Day 12:
E sfarsitul tuturor. Al nostru, al acestei postari kilometrice, a sentimentelor. Tot ce am avut cu tine, acum nu mai inseamna nimic. Pot spune ca te urasc, Calin. Da, urasc aceasta fiinta care nu ma lasa sa o urasc. Totul conteaza inca, dar nu mai are nici o semnificatie.
Chiar dupa ce ti-am spus ca conteaza, mi-ai inchis usa in fata.
Da, vad cat de mult...
Stiu, nu sunt decat o copila. Stiu, vor mai exista oameni ca tine in viata mea. Stiu, trebuie sa ma feresc de ei.
Dar de tine nu vreau sa ma feresc. Nu vreau sa te uit, chiar daca s-a sfarsit. Si daca mi-as putea controla impulsurile, ar fi perfect.
Nu-mi mai plang singura de mila. Lumea nu se opreste din cauza suferintei mele.

2011-12-18T07:01:00.000-08:00

Te iubesc si am facut o greseala?
Sau durerea asta din piept e un semnal fals?
Iarasi confuzie... Face parte din viata mea de zi cu zi si nu stiu cum sa ma scap de ea. Desi mi-e cam frica sa aflu raspunsul intrebarilor prezentate mai sus, dar nu pot traii asa in nestiinta. Am trait timp de cateva luni si mi-a ajuns.
Asadar, acesta ar trebuii sa fie sfarsitul. Dar chiar este sfarsitul... Hah ! , ti-am zis eu ca 'pata' ta va disparea mai repede decat crezi? Stiam ca ziua asta va veni; ziua in care voi stii cu siguranta ca nu ma mai iubesti. Acum, am ramas doar cu sentimentul acela pe care il simti cand ai dreptate; si atat. O iarna singura, inchisa in propriile mele ganduri. Fara pareri pe care sa le pot exprima, cu urletele care nu le pot elibera, impulsurile care va trebui sa le supun... Frica aceasta care-mi strabate trupul e de nedescris; cum imi cutremura fiecare por, imi agita sangele sub piele si ma lasa fara imunitate.
Mi-e frica... te voi revedea si voi exploda. Nu o sa vreau sa ma abtin.
Te rog, evita-ma.
Uita-ma.
Uraste-ma, daca e nevoie !
Doar... sa nu imi mai vorbesti anul asta.

Eliberare... definitiva?

2011-12-09T16:26:00.001-08:00

Stau la lumina lunii in intuneric; stau in cimitir, ca sa vezi ! Fumez o tigara si nici nu stiu de unde am luat-o. Am numai un tricoul larg pe mine. E frig, tremur in nestire. Pana si lacrimile mi-au inghetat pe obraji si nu mai coboara. Semn ca s-a terminat toata sarada asta?

Abia acum incep sa realizez ce greseli am facut si cum platesc pentru ele; toate sentimentele acelea de ura au revenit si nu pot sa-mi explic de ce te-am lasat sa ma manipulezi in halul asta. Nu pot sa-mi iert faptul ca am lasat garda jos in asa fel incat tu sa ma distrugi. E a 1000 oara cand o spun, si sunt sigura ca nu este si ultima oara, dar... Te urasc. Cu toata fiinta mea, cu fiecare celula si molecula a corpului meu, cu fiecare gand, cu fiecare bataie a inimii, cu fiecare cuvant pe care il rostesc, cu fiecare gest si miscare. Nu mai pot sa am alt fel de sentimente pentru persoana ta, chiar daca m-as stradui. Da, brusc nu imi mai este dor de tin putin.

Nu e dureros; e chiar dragut. Ma simt descatusata de orice amintire ce are legatura cu tine si ma simt chiar bine.

Am fost naiva, si voi mai fi; am pus suflet, si nu ma voi putea opri. Nimic in afara sentimentelor nu se schimba in seara asta. Da, poate iubirea a fost inlocuita cu ura; si da, fericirea a fost inlocuita cu durere si lipsa (partiale). Dar atitudinea mea nu este afectata deloc. Ai fost tu primul, dar altcineva iti va lua locul (cu siguranta!). Si atunci voi lasa toata garda mea jos si ma voi avanta in dorinta cu tot sufletul meu... Si nu vei avea satisfactia sa vezi ca m-ai schimbat in vreun mod.

Oftez chiar din placere in noaptea asta; fiindca in noaptea asta m-am eliberat cu adevarat de influenta pe care o aveai asupra mea; de tine. Odata cu fumul asta, iesi si tu afara dinauntrul meu.

Schimbare vs. Involutie

2011-12-03T14:00:00.000-08:00

Cat de repede trece timpul; ce usor se schimba lucrurile si... Totul se pierde prea simplu. Se naruie precum natura odata cu venirea toamnei. Precum o picatura de apa, se duc si se transforma tot ceea ce posed, ce gandesc.

Brusc, nu imi mai este dor de tine. Ma simt ca pana acum, dar stiu ca nu imi mai este dor. Oare mi-a fost dor vreodata de tine? Stiu ce este dorul, sau simteam pur si simplu o lipsa oarecare? Stiu cu siguranta ca obijnuinta cu tine are un rol in asta, dar dupa acel rendez-vous, mi-e frica sa nu te fi uitat prea mult incat sa nu iti mai simt lipsa. Mi-e frica, tremur de atunci; ma dor toate, si pe dinauntru si pe dinafara. Am ramas uimita de raceala pe care o afisez cand vine vorba de tine. Ce e cu mine...? Chiar nu mai am sentimente fata de tine, Caline?

Intradevar, mi-a fost dor pana in clipa in care te-am zarit in acea masina; dar de atunci ma simt parasita de sentimentele de odinioara. Doar nostalgia ma marcheaza puternic si-mi ofera niste analize complexe asupra fiecarei vorbe sau atingeri. Descopar ca am o memorie perfecta cand bine vorba de... tine.

O sticla de vin si 5 tigari au scos asta din mine, in timp ce (in 1900 toamna) un imens conflict se derula inauntrul mintii mele. Raceala nu mi-a ingreunat situatia, contribuind la numeroasele decizii (incoerente) pe care le-am luat si le-am ucis la scurt timp. Experienta pe care nu o am si-a facut marcata lipsa. Imaginile cu tine (vara) porneau si nu le mai puteam opri; ma alfam intr-un cerc vicios, in vesnica lupt dintre ratiune si sentiment. Totul s-e intamplase prea repede, si observasem ca doar lumina felinarului de afara imi ofera claritatea viziunii. Mergand sa aprind becul, observ o chestie roz pe mobila.

'Eu urasc rozul... Ce..?'

Iau in mana acea caciula si... Toate amintirile au dat buzna in mine ! M-au izbit si am cazut pe gresia rece. Dupa multe incercari de a-mi reveni, am cedat si m-am intins pe jos, gandindu-ma la tine. Dar fara sa simt macar un strop de dor (cel putin asa cred) pentru tine; doar pentru mine. A trecut si noaptea aceea, plangand dupa mine in bucataria pustie, cu becul galben gaurundu-mi crestetul capului. Am stat acolo o vesnicie pana acum.

Si parca am stat sa te astept pe tine, sa ma salvezi de ceea ce am devenit. E un cliseu, stiu. Dar daca tu nu o faci (cu siguranta nu), ma poti considera deja putin pierduta in rutina specifica unei persoane care si-a pierdut ... viata.

soarta mea

2011-12-02T14:42:00.000-08:00

M-ai lovit puternic, intens ca o infuzie de dorinte si placeri...

Mirosul tau mi-a izbit simturile. Buzele tale mi-au potolit bataile inimii, caldura fetei tale mi-a alinat fluturii din stomac. Amp

rentele ti' le mai simt pe sub piele, pe suflet. Te plimbai de-a lungul gatului meu, ma sorbeai cu totul. Toate au ramas ca un vis... Cat asteptasem acele minute cu tine ! Sa pot sa te proclam din nou; sa nu-mi mai feresc nevoia de a te saruta, de a te tine in brate.

Miscarile tale agitate. Ma bruscai atat de incet, ma trageai mai aproape de tine astfel incat sa fim unul. Melodia de fundal imi dadea un impuls puternic, pana in talpi.

Tu. Tu. Tu, Calin... Oricat de mult stiu ca nu-ti pasa, vreau sa te fac sa ma vezi. Sa ma consideri un miracol, sa ma simt bine cu tine, sa-mi aduci fericire, sa-mi alungi gelozia imensa ce-mi gaureste fiinta. Dreptul de a ma numii 'iubita' ta nu il mai am; macar sa raman cu dara accea de implinire trupeasca si sufleteasca (partiala). Oricum, nu am nevoie de vor

be pentru a simtii, dar de la tine nu mai simt decat dorinta. Si ma macina sa stiu ca intr-o zi ma vei uri, ca pe toate 'iubitele' tale din trecut; intr-o zi, voi face parte din trecut fara sa mai fiu prezenta in viitor.

"Eu am pata pusa pe tine; si mie nu mi' se duce pata asa usor..."

As vrea sa te mai cred. Dar am ramas cu ceva, cu speranta ca te voi uita pan la craciun.

Ochii tai mi-au luminat drumul pana la craciun.

"Ti-a fost dor de mine, taratura... !"

"Nu, Calin. Minti."

Niciodata nu o sa-mi mai fie dor de tine.

Oare am intrat?

2011-11-29T11:34:00.000-08:00

Vad oameni in jurul meu, aud sunetul fumului care-mi paraseste caile respiratorii. Ceva ciudat se deruleaza pe fundal, lumini palide imi dau culoare trupului. O imbracaminte prea colorata zaresc pe piele-mi uscata. Imi pornesc simturile si realizez ca m

a aflu la propria petrecere din propria casa.

Ma striga diferite guri, ma ating diferiti obraji, ma pipaie diferite maini... si nu ma deranjez nici macar sa le arunc o privire intepatoare. Ma comport diferit acum, ca toata lumea 'comploteaza' in jurul meu. Pana si vinul rece s-a transformat intr-o bautura borsita, aproape fiarta care ma trezeste din transa. M-am ridicat de pe scaunul vechi si am inceput sa ma plimb de-a lungul multimii. Felul in care merg ma da de gol; realizez ce vreau sa fac si imi tarasc picioarele cu greu spre usa dormitorului , ma arunc in cearceafurile grele si ma a

dancesc intr-un miros puternic de mizerie sufleteasca. Cu peretii impodobiti cu amprentele tale, cu pozele tale, cu lucrurile tale... Asa sunt obligata sa traiesc zi de zi de cand ai plecat, caci nu ma lasa inima sa te arunc la intamplare pe strada.

Arunc un ochi dincolo de perdea si vad niste fulgi grei coborand din felinar.

Inima mea sare peste o bataie cand suna telefonul cu melodia ta.

Tremur, fiori; nu stiu cum sa reactionez, secundele nu mai trec. Scap paharul si sunetul cioburilor nu mai ajunge la urechile mele. Inconjurata de adierea amintirilor, mi' se pune o ceata pe ochi si nu zaresc lumina telefonului. Nu ma zaresc nimic, nici macar petrec

areti din camera alaturata nu mai interactioneaza. Totul devine negru, usor gri, rece precum zapada si ...

Inca ma poti gasi acolo; in negura timpului, cu nemurirea sufletului; de starea mea fizica nu mai tin cont. Cred ca am murit.

2011-11-20T13:42:00.000-08:00

Urasc minciuna care mi-ai incredintat-o si urasc ca te-am crezut.

Regret tot ce am facut si am vazut impreuna; regret ca te-am privit in ochi, regret ca m-am simtit rau atunci si nu ma mai pot suporta din cauza naivitatii de care am dat dovada. Imi dau seama acum ce ar fi trebuit sa realizez demult: lumea colorata pe care mi-ai intins-o a fost imprumutata.

Acum las sa-mi intre lumina felinarului in ochii, frigul sa ma invaluie;

privirea sa-mi ia foc si sufletul sa mi' se naruie...

Imi vine sa ma izbesc cu capul de peretii colorati, sa mazgalesc orice semn de-al tau din jurul meu. Sa ma eliberez de amprenta ta si sa ma izbesc de realitatea comfortabila cu care incerc sa ma obijnuiesc. Atatea nelamuriri, atat de multe dorinte si vobe ascunse... Nici una nu isi gaseste rolul in mine si ma agita extrem de mult. Ce s-a intamplat cu mine? Obijnuiam sa urasc oamenii, sa nu am incredere in nimeni, sa nu am nevoie de nimeni. Acum am ajuns dependenta de amintirea vocii tale si de tot... De vara nu ma mai satur, primavara mi' se pare ideala, urasc toamna si astept craciunul. Ce mi-ai facut?!

As vrea sa ma fi lasat sa-mi traiesc copilaria... Sa pleci intr-o zi fara sa-mi spui nimic, sa ma lasi plangand langa telefon; sa nu mai fiu nevoita sa imi opresc fiecare stimul care ma indeamna sa te caut. Cu egoismul tau imi distrugi viata, lasandu-ma sa ma sprijin pe un fir de paianjen.

Defapt, nu regret nimic... Datorita tie am trait o iluzie a vietii care as fi avut-o.

2011-11-19T13:10:00.000-08:00

E frig si ma stiu inghetata sub asternutul patat cu lacrimi. Perna-mi sustine sudoarea, dar ma adanceste in oceanele noptii. Luna bolnavicioasa strapunge draperia galbuie, inteapa fumul cu razele ei si imi da fiori adanci sub piele. Oasele imi tremura de la vibratiile inimii; pleoapele incearca sa mascheze roseata ochilor negriciosi, iar buzele imi sangereaza de la amintirea ta.

Incerc pentru a suta oara sa ma ridic din propria mizerie, doar pentru a esua mai frumos, mai lamentabil.

Imi urasc simturile.

Imi urasc inima care cutremura pamantul.

Urasc toate reprosurile care le aud si toate vorbele prefacute care-mi traverseaza inconstientul.

Dar imi place sa-mi descriu starea negativa prin ... orice. Orice 'ce ma duce departe de tine'...

2011-11-18T13:46:00.000-08:00

"Unele lucruri nu se schimba niciodata..."
Si printre acele lucruri ma aflu si eu. Cu mintea mea insignificanta, cu viziunea mea infantila asupra oamenilor... M-am lasat tarata in acelas sistem de capcane al "dragostei''. Desi se observa ghilimelele de rigoare (deoarece dragostea reala nu o cunosc), nu ma pot opri din a ma teme de sfarsit; sfarsitul acestui sentiment puternic pe care il simt ar inseamna si sfarsitul unei alte etape. Si sunt satula de sfarsituri si inceputuri grele...

Subliniez faptul ca inca ma aflu in pragul dezvoltarii, din orice privinta, iar analiza vietii mele de pana acum nu ma satisface indeajuns. Inca sunt geloasa pe altii, pe trecut si pe tine, Caline. Inca ma pierd in ochii tai, chiar daca nu i-am mai vazut de aproximativ 2 luni; inca ma adancesc in visele in care-mi apari ca o umbra; si inca ma mai trezesc plangand din fiecare.

Ma sting. Pentru a suta oara o spun. Sper ca de data asta sa si vorbesc serios.

Nici tu nu ti-ai schimbat insusirile de baza; eu tot te vad precum acel baiat ca acum multi ani. Desi "smecheriile" tale persista si la mine si sunt constienta ca nu constitui decat un alt joc...

Constat ca imi place sa joc rolul victimei prinsa sub influente negative exterioare; imi place sa ma pierd, imi place sa ma sting, iubesc sa sfarsesc ceva si sa incep altceva. Acest 'dinamism' imi urla prin vene. Si nu se va opri nici macar cand te voi pierde.

Dar stiu ca va exista un al tu, un alt inceput si alte fericiri; un alt sfarsit negativ s.a. Sunt blestemata sa nu ma opresc niciodata. Si niciodata e o perioada lunga de timp...

mono-scena

2011-11-14T11:27:00.003-08:00

Imi place sa aud cum zboara pasarile deasupra capului meu

Sa aud cum se zgarie oasele intre ele cand merg.

Imi place sa vad sangele cum picura

cum face gauri in asfalt.

Imi place sa aud sunetul unei caderi silentioase

pe podeaua de portelan a cerului.

Pana si ultimele vibratii imi mangaie inima, dansand.

Radacinile norilor se pierd in sufletul cerului negru, straveziu.

Imi mut privirea de la pervazul ruginit plin de flori ingalbenite de la fum;

zares stele adancite in plapuma plumburie, stralucitoare deoarece se sting. Cad.

Imi pun o dorinta, doua, o mie... Toata avand aceias esenta; nu conteaza, atata' timp cat

una se implineste !

Si timpul trece atat de repede... Nici nu mai stiu daca e toamna sau iarna.

In timp ce-mi rod oja neagra de pe unghii soarele se plimba in jurul meu,

imi face ocolul cu dintii.

Sunetele nu mai inceteaza... totul se intuneca; totul e pustiu.

ca la 16 ani

2011-10-22T15:54:00.000-07:00

Aud sunete inumane

si cuvinte inexplicabile. Nu stiu ce inseamna. Nu mai recunosc macar o umbra...

De ce brusc toata lumea se asteapta sa am capul pe umerii si sa-mi controlez viata?

(se schimba...)
Amprentele pasilor reci se astern pe parchetul care scartaie. Imi zgaraie pielea,

imi smulge parul din crestet.

O picatura de vin imi curge din pahar;

imi pateaza hainele albe.

Cu venin ma scuipa vremea prin geam ce-mi lanseaza gandurile-n cerul nevazut,

unde soarele leneveste aiurea, luna mancandu-i toata lumina.

Copaci vajaie, o iau la goana prin ceata morbida ce ma

inseala, si-mi fura privirea.

Se joaca 'pase' cu inima mea...

Asa cum m-am jucat si eu odata la vremea mea cu alte obiecte mai putin... copilaresti.

Si m-am plans, m-am taiat adanc; am avansat (oare?)...

Acum, am mai crescut cu un an fata de ziua de ieri, si

acesta conceptie mi' se pare ilogica.

De ce sunt mai mare ca in ziua de sambata?...

l`amour

2011-10-13T12:46:00.000-07:00

In trăiri, in povestiri, naivitatea își are rolul ei predestinat. Caracteristica copilariei si inocentei, ea se manifesta printr-o mentalitate usor maleabila si credula, care poate genera consetince dramatice sau fatale unei vieti umane.

Folosindu-ma de aceasta analiza, am comparat natura cu sentimentele mele, si am facut o balanta a realitatii si a aparentelor.

Rezultatele vor urma; au revoir !

200 de ganduri intr-o toamna

2011-10-04T05:48:00.000-07:00

Este atat de umilitor sa te lasi invaluita de toamna aurie si batrana; sa mirosi a vechi si sa ai pielea rece; buzele uscate sa iti crape. Sa te simti uzata, folosita si macinata de vantul asurzitor, sa nu iti mai auzi gandurile din cauza fosnetului frunzelor; sa nu iti mai simti bataile inimii din cauza ca cerul s-a oprit deasupra ta si se holbeaza cu un soare palid; sa nu iti poti ascunde privirea de luna anemica si minuscula, care iti patrunde pana in maduva oaselor si iti da fiori crunti pe sub epiderma.

Oranjul orbitor imi patrunde in minte si imi asociaza fiecare gand cu dezamagirea cruda si maleabila. Pana si prezenta ta agitata intr-un mod molipsitor nu imi schimba statutul de regina a acestei perioade... Lunile acestea mi-au acaparat intreaga fiinta, si nu ma vor imparti cu ceilalti, nici sub forma unei simple notiuni vide.

Ma predau, cum fac in fiecare toamna, si plutesc alaturi de miile de secunde ce ma insotesc zilnic pe drumul meu catre sfarsit. Atat de mult astept acea clipa a finalului, incat petrec o infinitate de momente gandindu-ma la ea; astfel, uneori, uit sa mai traiesc. Asadar, anotimpul castiga...

Ar fi un cliseu paradoxal sa cred ca eu am fost determinata din ziua in care m-am nascut sa urasc toamna, dar sa ma regasesc cu atat de multa pasiune in ea? Octombrie imi surade mai mult decat oricare alta, fiind si luna in care am iesit pentru prima si ultima oara in lume; dar, cum eu imi analizez ziua din toate punctele de vedere si observ cat de aberanta este, nu ar fi normal sa o detest? Alegeri, alegeri ce-mi iasa din maini, trec prin creier si sfarsesc la voi. In mintile voastre nestiutoare se termina toate ideile mele.

Mai apoi, ce vorbesc eu? Urasc toamna... Mi-a luat ultima sansa la o viata mai putin dureroasa. Pe mine.

all of my energy

2011-09-29T10:58:00.000-07:00

Cer cenusiu, oare mai am vreo scapare din lumea asta?
Frunze caramizii, mai exista vreo alta viata si pentru mine?
Cascada de lacrimi, o sa ma mai alinti multa vreme cu prezenta ta?

Iar...

Calin, scumpule, o sa ajungi sa imi consumi si ultima picatura de energie?

In fiecare secunda cer un raspuns diferit; in fiecare moment deciziile mele se schimba, gandurile mele se metamorfozeaza din ce in ce mai des. La fel cum anotimpurile trec peste imprejurimi, asa trec eu prin viata; la sfarsit, adunand totul si realizand ca ar fi trebuit sa ma duc de mult timp... Norii apun odata cu lumina din ochii mei; imi scapa din mana cel mai nesigur gand si ma duc.

clipe si momente.

2011-09-24T15:05:00.001-07:00

E tarziu, si inca te mai astept.

Un telefon, o litera, in gand in zbor... Orice. Orice lucru care m-ar putea ajuta sa nu izbucnesc; sa nu explodeze 'dragostea' din mine.

(...)

Inca e tarziu; Calin, Calin... De ce m-ai asteptat tu in timp ce eu te asteptam pe tine? Rolurile s-au inversat pe parcurs, esenta ramanad aceiasi: avem nevoie de certitudinea ca nu ne vom abandona niciodata. Amandoi vrem sa ne agatam de ea cu atat de multa adoare, sa ne sprijin intreaga incredere pe aceast 'contract', daca il pot numii asa.

(...)

Pe cine mint? Am obosit...

Te iubesc, nu-mi place sa ma joc. Nu mai sunt copil de cand am implinit varsta mea. Te-am iubit, inca te iubesc. Ar mai fi fost nevoie sa ma ascund...? Pot sa pariez orice pe faptul ca tu erai constient de asta. Nu ai spus nimic pentru ca si tu simti la fel? Asta nu pot garanta; doar sper. Ma mai astepti?

moment senil

2011-09-06T16:14:00.001-07:00

Stau aici, inchisa intre patru pereti manjiti si un tavan obscen. Ma alint cu propriile atingeri.

Goala, sub umbra lumanarii; caci ma arde prea tare lumina lunii, iar draperiile nu-mi protejeaza fibrele distruse ale vederii. Fiori umezi si reci imi strapung pielea calda, mladioasa, lipsita de orice crapatura sau fisura. Imi aud pulsul inimii in buzele rosii, exteriorizate, unde mi-am strapuns sangele cu dintii. Adulmec un miros specific mie atunci cand imi intorc gatul spre a vedea vreo anomalie a spatelui meu. Dar misterios, nici o pata de culoare nu imi distinge nuanta pura, nici o cicatrice, nici o bubita nevinovata provocata de vreun tantar salbatic; nimic ce m-ar putea distinge de perfectiunea bruta a copilariei.

Da, obijnuiam sa cred ca sunt perfecta, intr-o aronie imbatabila cu tot ce ma inconjura; una cu ingerii, atrasa de demoni... Dar totul a devenit un vis urat; eu am devenit un vis urat. Cicatricea veche de pe incheietura mainii drepte ma arde cand ma adancesc in asta, hranindu-ma cu trecutul meu. Sperantele imi tiuie in urechi, imi bubuie in creier. Gelozia, ciudata, ma reuneste; pentru a ma imprastia pe podea in alte milioane de bucatele infime, sub ochii spectatorilor infomentati; ce pacat pentru ei ca mandria nu mi-o pot smulge din caracter... Personal, imi revendic pacatele si ma descopar in intuneric ca fiind o simpla fiinta umana. Nimic mai mult decat o banalitate in plus pentru univers, inca o amprenta in viata celorlalti, care nu dispare odata ce apare; ci ramane imprimata in tiparul tuturor, precum un parazit inofensiv, prins in cursa spre infinit.

last - until September

2011-08-27T04:27:00.001-07:00

Am incercat in prea multe feluri; mi-am zbatut ultimele batai ale inimii, am distrus prea multe sperante. Si cand ma gandesc ca luam in considerare posibilitatea absurda de a fi egoista.

Renunt la noi, renunt la mine. La tot ce am cladit pana acum, eu dau cu piciorul.

Asa mi-e firea, obosita. Satula de toate greselile pe carele-am facut, abandonand orice sansa de a scapa din viata mea fara tine.

O sa ma tarasc spre capat; o sa uit totul. O sa fie mai bine, macar pentru tine...

194

2011-08-17T14:28:00.000-07:00

Un imens val de dezamagire ma izbeste direct in inima.

Tu, iubite, mi-ai adus un ultim omagiu; sfasiat de fantomele trecutului, m-ai catalogat drept o mumie ce inca-ti bantuie organul central al coprului. Ai aruncat cu ura arzatoare catre ultimele ramasite ale iubirii noastre, ai renuntat la toate cuvintele, ai aruncat totul in mana vantului. Ti-ai lasat cale libera catre o viata mai buna astupandu-mi mie speranta la orice mod de a trai. Nu ai privit nici macar odata inauntrul meu, nu ai incercat sa imi dezlegi misterele; mereu ti-a fost indeajuns stratul superficial ce il afisam.

*
Imi alung gandurile in perna, ma descarc pe dansa. Ea mi-e cobaiul sentimentelor molipstitoare cu care nu ai vrut sa te incurci... O mare plina de lacrimi, o perna uda, resturi de rimel pe cearceasul tau albastru. Urme de violenta pe inima mea. Luminile felinarului imi bat la geam; luna se ascunde de ochii mei intrebatori, de tonul interogativ al vocii mele, de senzatia de atasare ce o emana corpul meu. Musica suspinelor reci alunga si cele mai zgomotoase voci ale lumii; ma simt invaluita in cea mai intunecata latura a celui mai murdar colt al mintii mele. Ma simt invaluita in tine.

even under crooked street lamps and broken lines, the rain storm has to stop eventually.

and as I’m tiptoeing the lines of stormy clouds and good-bye's, I think that we should be afraid of the dark.

in mintea mea

2011-08-08T13:39:00.000-07:00

Iar simt cum mi' se scurge o fasie de tristete amestecata cu o picatura de dezamagire prin vene; mi' se scurge speranta afara din corp odata cu lacrimi calde.

Nu mai am arme sa ma lupt pentru noi; nu mai pot sa continui sa te caut prin ganduri in fiecare secunda; nu mai vreau sa-ti dedic vorbe, poezii sau sentimente.

Nici macar nu-mi permit sa te urasc. Asta ar insemna sa ma gandesc la persoana ta, sa iti privesc ochii caprui, sa-ti veghez privirea prin amintiri... Si nu imi simt caracterul destul de puternic sa revina asupra trecutului.

Timpul. Spuneai ca asta rezolva orice. Toata lumea spunea asa. Chiar si eu... Dar cand timpul te izbeste cu toata puterea lui, si iti spulbera toate culorile vietii, te simti precum un simplu tren uzat; nevoit sa te tot misti pe aceleas sine, cu alti si alti oamenii trecand prin tine, ramanand mereu uitat la sfarsitul oricarui drum...

Uzata, folosita, uitata, uitata, uitata... Adjective care mi' se potivesc la perfectiune. Imi sunt prescrise la inceputul si pe parcursul fiecarei actiuni, fiecarei clipe pe care o traiesc. La sfarsit, insa, raman doar cu o singura companie - plansul - si un singur tel - uitarea. Sa plec, sa fug de orice imi iese in cale; de acest lucru am fost mereu bantuita, mereu am fost indemnata de propria-mi umbra sa nu ma amestec in nici o bucurie a vietii. Dar, precum am fost construita, nu am dat ascultare constiintei si m-am lasat purtata de dorinta.

Si am ajuns din nou sa imi cumpar un bilet spre oriunde exista pustietate; adica spre inauntrul meu. Cel mai uitat, murdar si groaznic loc din lumea intreaga.

nu vreau sa cunosc sfarsitul nostru

2011-08-05T13:32:00.000-07:00

Frisoane, sentimente amestecate; asta este singura mea certitudine in acest moment.

M-ai lasat fara cuvinte.

Acei ochi, acel miros, acea voce, acel sarut, acea imbratisare; acest scenariu simplu mi' se invarte in minte de vreo' ora, deja... Si nu realizez de ce inca o faci; inca ma mai iubesti cu fiecare celula a ta, inca nu vrei sa ma pierzi, inca mai porti inelul meu. Nu o sa ma mai intreb niciodata, sunt prea multumita cu faptul ca inca faci ceea ce faci, ca nu ai renuntat la mine, ca nu am renuntat la noi...

Mi-e frig fara tine. Mi-e urat fara tine, fara noi.

Te-as lasa in pace, stiu ca nu iti fac bine nici eu.

... Te rog, nu ma lasa sa plec, nu ma lasa sa te urasc, nu-mi da voie sa ma indepartez nici macar pentru o secunda.

''Te-as lua cu mine. Plecam impreuna la mare, sa ne inecam amintirile si sufletele? Sa ne pierdem in puritate si necunoscut, sa... traim impreuna. Sub acelas cer albastrui ca varul, cu nisip printre degete, cu sare-n par.''

Iubirea provoaca sperante, stii? Vise. Chestiile cu care ma hranesc pe plan sentimental de vreo doua saptamani. Sunt o proasta, gandindu-ma probabil la un sfarsit fericit pentru noi... niciodata nu am avut noroc, iar la final lacrimile au fost singurele care m-au mai imbratisat.

be my supermassive black hole !

intuitie, ameteala, uitare, nevoie...

2011-08-04T09:09:00.000-07:00

Ti-am dedicat o parte din viata mea ,dar nu din interes. Mi-am asumat riscul, desi iti stiam o parte din trecut. Am facut toate astea, fara sa astept nimic in schimb. Si nici macar acum nu vreau nimic in schimb; daca nu vrei sa-mi dai, ma multumesc cu amintirile si singuratatea mea infinita.

Cu timpul, m-ai trasnformat intr-o persoana diferita; cu totul alta, am inceput sa vad valoarea vietii, sa traiesc cu adevarat sub ochii tai protectori. Nu recunosti, dar m-ai protejat prin simplu fapt ca ai fost acolo cand a trebuit, adica mereu. Ai fost umbra mea, ingerul meu, lumina mea, baiatul meu de dupa colt... In noaptea de 11, dupa colt te-am zarit si mi-ai luat inima prin imbratisarea aceea; atunci mi-ai inlaturat folia, mi-ai facut sa-mi deschid sufletul si sa nu regret nimic.

Acum, ma ucide faptul ca eu ti-am cauzat atat de multa vina, atat de mult regret, atat de multa ura fata de persoana ta... Tu nu vezi, dar m-ai ajutat mai mult decat ai putea vreodata; reprosurile mele recente ascundeau o frica de adevar, de faptul ca tu ma protejezi de prezenta ta, si ai toate motivele sa pleci; dar daca tu nu vrei, si stiu ca nu vrei, nu mai ezita, fi cu mine.

Singura greseala pe care o faci e faptul ca si tu ma tratezi ca pe un copil si nu iei in calcul parerea mea sau dorinta mea. Eu te vreau, acum mai mult ca oricand; nu vreau sa fi zarit acele vorbe niciodata, sa nu ai aceasta frica de distrugere. Singurul mod in care m-ai putea distruge complet este plecarea, fuga... Invata macar din greselile mele, cand te retragi si fugi de responsabilitati, o sa ajungi sa regreti. Fi tot ce vrei sa fi, nu imi baga viata mea miserabila in seama. Ai grija de mine, nu fugi de mine, nici macar de tine..

Ti-as lasa pofta ta de viata si as reface-o pe a mea; cu ajutorul tau, ai cucerii si lumea... Fara tine, as imbratisa chiar si moartea interioara a sulfetului meu, a iubirii mele.

I write sins, not tragedies

2011-07-17T13:25:00.000-07:00

Momentan imi produc durere prin simplul fapt ca ma gandesc la numele tau. Aducandu-mi remuscari incredibile cu ajutorul atingerilor tale uitate imi provoaca o uriasa stare de nostalgie.

E iarna in sufletul meu, si bate vantul la fel ca in desertul Sahara.

Soarele s-a evaporat, sentimentele au plecat, culorile au pierit; toate astea datorita mie, bineinteles. Nu te mai respect nici macar putin pentru a-ti acorda o parte din vina. Nu, tu nu mai reprezinti nici macar o molecula de praf pe paginile mele; mi-ai ridicat respectul de sine atat de mult si acum cad deasupra tuturor. Experienta mea sentimentala mi-a inselat inca odata visele, si ar fi un cliseu imens sa spun ca nu am stiut, ca nu am vrut, ca nu te-am iubit... Adevarul si recunoasterea sunt uneori cele mai bune medicamente; prietenii, zambetul si speranta au plecat demult catre noi orizonturi. Toti m-ar fi imbratisat cu reprosuri si senzatii de superioritate, iar corpul nu mai suporta astfel de 'aranjamente' pline de falsitate si lasitate; unde toti cunoscutii sau presupusii prieteni iti impartasesc banuielile abia dupa ce toata furtuna ti-a schimbat intregul curs al vietii. Inca toate astea, toate lucrurile demne de mila care mi' se intampla mi' se par prea comune, prea omogene pentru a avea parte de orice farama de atentie din partea mea. De natura, nu mai pomenesc; mereu imi inseala inima cu cele mai mari lacrimi de ploaie, ma azvarle intr-o imensa groapa cu noroi pur si imi incheaga visele, amintirile, sentimentele, sufletul... Pacat ca, de data asta, sufletul imi este pierdut pentru totdeauna; as vrea eu sa ma mai insel inca o data, sa imi regasesc particica mea de suflet in alta persoana, in alt demon aruncat pe pamant, cu ochi blajini, plin de pacate... Suferinta, durerea; ma macina, ma atinge cu amprentele ei reci, ma sufoca cu palma ei seducatoare, ma ajuta sa trec mai sus. Da, tot mai sus. Cu ochii blegiti, cu buzele arse si cu membrele amortite ma invart in jurul axei mele pana cand ametesc si urc cu un etaj mai sus de cer.

E prea mare nenorocirea cand realizez ca eu scriu pacate, nu tragedii precum Shakespeare. Nu inventez lacrimi produse din cele mai intunecate colturi ale fanteziilor, eu le traiesc cu toata intensitatea fiintei mele. Raman blocata in prezent si ma gandesc la trecut; la noi, la noi, la noi...

E iarna si e prea macabru; ma pot stinge prea greu cu tot albul asta-n jurul meu.

perla uitata - eu

2011-07-15T14:04:00.000-07:00

E caldura interioara, e monotonie; e tot ceea ce-mi displace.

Asta gasesti la mine?Asta gasiti voi toti la mine?
Limbajul meu lasa de dorit, privirea mea te alunga, sentimentele vorbele mele le emana sunt monotone, se repeta si nu au magia care o aveau...

Am imbatranit. Sau doar am uitat...

Parca as vrea sa ma indragostesc. Parca vreau sa uit, sa sufar, sa ma folosesc. Parca vreau sa cad din nou, dar de data asta cu tine. Parca-mi furnica o dorinta puternica in vine; o dorinta macabra de a-mi macelari venele cu scuipatul rece al metalului.

Si in ultimul moment... realizez ca noi avem in arhiva multe pacate capitale, fara ca viata sa ne pedepseasca cu moartea. Poate pentru ca am scapa prea usor?
Eu una vreau sa plec... Departe, langa norii cei plumburii, langa picaturi proaspete de ploi sarate, langa apusurile inlacrimate in orizont; langa natura care... M-a uitat.

Dar totusi, arde in mine o vointa de cupru. Vreau sa plec.

Ceau... iubirea mea ramane langa tine. Sa nu ma urmezi, pe tine ei te iubesc. Si eu te-am iubit, cat am putut.

pastreaza-ma

2011-07-14T13:55:00.000-07:00

Nu ma pot abtine sa nu'ti ating

sulfetul greu ca plumbul auriu.

Mda, lasa-le dracului. Pleaca departe de mine, in noaptea rece; sa nu'ti mai aud prezenta asurzitoare in noapte. Sa nu-ti mai cant vorbe grele, sa nu'ti mai pictez scena inselatoare care mi-a schimbat mentalitatea. De ce sa iti mai adancesc in minte ganduri si pareri care nu iti apartin? Te-as schimba enorm, si nu-mi permit sa stric una dintre putinele minuni ale lumii.

Eu am realizat ca fara tine, viata mea ar fi normala; plictisitoare; fara acel condiment, care ii daruieste toata savoarea.

Imi apartii sau chiar fugi cu primul tren?
Ma intelegi sau doar ma crezi un ecou?

'strange-ma in brate, iubeste-ma; asta vreau.

pastreaza-ma doar ca pe un dar.'

persoana mea + Tu

2011-07-11T15:13:00.000-07:00

Nefolositoare imi sunt sentimentele, in timp ce ma gandesc la noi; ma fac sa ma simt slaba in fata ta.

Asa si sunt, sub puterea privirii tale. Doar tu stii sa ma manuiesti, sa te iubesc mai mult decat pot trai. Sa nu mai fug, sa simt aroma naturii sub porii reci; sa-mi atinga luna pielea din nou, sa-mi dea fiori, acompaniata de muzica vocii tale. Sa-mi recuperez s

ufletul si sa cred in el; sa mi-l ingrijesc cu vorbe dulci si incredere in iubire. Sa renunt la tigari si la scrumierele pline de dimineata; sa uit monstrii ce mi-au incetinit ritmul de a trai.

Sa ma concentrez pe tine, pe cat de mult am nevoie de tine.

Tu, cel mai mare viciu al meu...

Ai observat ca nu pot sta o zi fara sa aud nimic de tine? Ca nu pot sta o noapte fara sa scriu ceva pentru tine, cu scopuri ascunse de a atrage atentia? Ca imi stric ritualul de sadomasochism doar pentru ca ma retii pe linia de plutire cu caldura ta?

Probabil ca da; stiu ca nu vrei sa-mi dai ceea ce vreau in totalitate, intotdeauna ma chemi pentru mai mult; oricum, nu as putea sa ma plictisesc de ceea ce am vrut intotdeauna. Niciodata.

*
Fanteziilor mele le esti calauza. In pielea ta rece si lipicioasa m-as ascunde vesnic de ochii lumii, si nu as mai reveni asupra nimanui. M-as hrani cu pofta ta de viata, si te-as lasa sa mi-o traiesti pe a mea.

Mi-as distruge orice sansa la o viata normala doar pentru a trai o viata macabra si ciudata cu tine; si nu mi-ar fi indeajuns. Sa-ti las semne. Sa vada restul lumii cat de mult apartinem unul celuilalt, incat ne permitem si lucruri neconventionale. Sa imi pudrez trupul cu mirosul tau puternic, cu accente de primavara insearata; in timp ce tu esti groaznic de bun, precum o stea, la satisfacerea dorintelor mele. Daca as putea, as fugi cu tine, mi-as intemeia o viata cu tine, si as trai sub ochii tai, privindu'te cum te indrepti mai repede decat mine, spre moarte...

creier vs. inima

2011-07-07T15:28:00.000-07:00

Am avut incredere

in iubire noastra.

Dar nu se poate numi 'iubire' cand doar o persoana isi intinde sentimentele pe tava si isi da inima la schimb.

Nu pot crede cat de stupida am fost sa iti incredintez toate sperantele mele, cand tu insuti erai lipsit de speranta. Erai total diferit de cum mi' te-am imaginat, dar totusi identic cu umbrele din trecutul meu... Ai fost umbra mea speciala, schimbatoare, monstruoasa.

Pana ai dat de mine, 'schimbata'. Acum, esti satul sa te mai joci cu o pustana mucoasa ca mine; nu-mi arunca hartii cu scuze, nu ma izola de tine, nu ma uita; chiar daca nu am insemnat niciodata nimic. Nu am fost speciala precum luna, ci un simplu meteorit in galaxia ta, universul meu.

Cu tigara in mana, langa tastatura, imi scriu instinctele si imi dau deoparte indoielile; pentru ca meriti sa fi 'parasit', mereu ai meritat-o. Cu lacrimi pe gat, te injur pentru a mia oara; si pentru a suta oara incerc sa te sun, dar urasc sa te trezesc si o dau dracului.

Te-am iubit, iubire. Atat de mult incat doare. Atat de groaznic incat regret.

Si regret atat de mult, si imi transform viata intr-un viciu continuu. Da, ma apuc iar de tigari. Ma apuc chiar si de alcool. Am si incetat sa mananc de cateva zile, atat de mult ma afectezi. Ascult melodii de razbunare, si ma gandesc serios sa ma strecor printre demoni; sa ma duc in jos de-a binelea, daca tot cobor... Ma invart intr-un rollercoaster si o sa ma opresc indata ce lama calda o sa-mi atinga sangele.

Si o sa-ti fac o favoare; odata cu mine, v-or disparea si toate prostiile noastre, ce ne legau cartea amintirilor... Cafelele, vorbele, patul, luminile rosii, sexul, inelul, tigarile, stelele, soarele, luna, cerul, gustul, iubirea, bancile, momentele, telefoanele, pozele si privirile. Toate astea le vei arunca; vor pleca odata cu sufletul meu.

*
Ma indepartez, iubire. Ma pierzi. Vine toamna, nu uita; cad frunzele in sufletul meu, si vreau sa ma metamorfozez, si nu mai caut durere; sa nu mai urlu pe silentios. Vreau sa fie iubirea cea care cade de data asta peste mine. Sau tu.

Oricum, de iubire depinde totul, cand vine vorba de viata mea. Si o parte se scurge usor din mine...

I'm a space bound rocket ship and your heart's the moon...
And I'm aiming right at you !

250 thousand miles on a clear night in Jully;
And I'm so lost without you... !

tortura pe baza indiferentei

2011-07-02T15:20:00.000-07:00

Fuck it !!!!
Zbiara, urla, loveste-mi dragostea cu ura ta. Mananca-mi sperantele. Lasa-ma goala in mijlocul desertului. Arunca cu pietre in inima mea. Goleste-mi visele intr-o cutie si arunc-o intr-o prapastie plina de gropi; intr-o grota scaldata in uitare, acolo ma gasesti tu pe mine de acum...

Mohorata, inconjurata de oameni de rahat plini de ei, ma afund in mine. Si ...

Nu, nu-mi mai pot descrie sentimentele. Te urasc. Pentru ca ma faci atat de fericita incat nu-mi mai pot scrie amarul cu sange pe foi; nu-mi mai pot trai viata virtuala plina de amaraciuni si cacaturi triste. Fara geamuri sparte de furtuna, fara lacrimi aruncate sub perna, fara scrisori cu o lama atarnand langa ele.

Fara fumuri calde de tigara ce-mi incalzeau plamanii toamna; fara nopti uitate; fara ochii injectati pentru prima oara. Fara balade inguste ce-mi umpleau playlist-ul telefonului, fara mesaje pline de ura lasate seara tarziu sub lumina felinarului, fara o baterie intreaga... Fara furie, fara urme de muscaturi si zagrieturi, fara cearcane, fara tot ceea ce imi amintea de viata miserabila ce o duceam. Fara stirea ta sau a celor din jur, eram distrusa. Eram interzisa naturii, ferita de privilegiile sentimentelor reale ce erau prielnice tuturor; eram eu, atat de fericita cu mine, prefacandu-ma fericita. Pana m-ai gasit tu, m-ai descusut. M-ai intregit, m-ai jucat pe degete...

Acum, nu mai stiu ce sa cred? E bine ca te iubesc sau nu? Ma vei iubi la infinit si-mi poti garanta asta?
Nu, nu poti... Si joc la risc, ca de obicei. Asta-mi trebuie mie, iubire !!!

explicatie

2011-06-25T14:37:00.000-07:00

Monolog interior de rahat ! Imi vine sa fug, sa ma inec in ape adanci sarind de pe poduri semnificative. Sa ma prinda ploaia calda in timp ce plang, cu hainele tale atarnand pe mine, pentru ca tot creionul negru sa mi' se prelinga groaznic pe obraz; sa ma fac varza intr-un bar plin de oameni necunoscuti. Sa imi ciopartesc parul pentru a arata ca o ciudata. Sa imi tai venele intr-o vana veche si murdara. Sa plec la mare doar cu banii de tren si un rucsac gol in spate. Sa raman fara prieteni din cauza lipsei de respect fata de mine si fata de ei, pentru ca nici unul nu o merita. Sa ma indop cu dulciuri groaznice, pline de cancer. Sa ma bat cu apa in timp ce ninge.

Sa imi fac de cap de una singura, sa raman gravida cu toamna; sa fiu o persoana diferita in fiecare anotimp; sa-mi trimit gandurile in lume.

Sa scuip sange pe fiecare tarfa care mi-a facut viata un rahat; dupa ce le-am daruit o doza de placere indurerata sub forma fiorilor. Sa pot scrie pe fiecare copac cate un poem spurcat; sa manjesc cu microbul meu fiecare inima care-mi pica in mana. Sa-mi imblanzesc viciile, sa-mi strice viata doar cand vreau eu.

Sa detin controlul; sa devin o falsitate de ultima speta, o manipulatoare notorie.

Sa fiu o femeie numita 'tarfa cuminte'.

Si asta e tot ce nu voi putea fi niciodata... Fiindca iubesc frumusetile lumii, sunt obsedata de trecut si nepasatoare in privinta viitorului. Sunt scalava verii si sunt nascuta sa traiesc intr-o vara eterna...

Vara, vara, de ce prima e primavara?

iubeste-ma !

2011-06-24T16:36:00.000-07:00

Maini reci si umede; miros usor de masculinitate; provocari uitate sub haine; se potrivesc perfect cu vremea torida care ne inconjoara.

Urlete seci pierdute in ecoul umbrelor.

Piele pe piele, sentiment contra sentiment, iubirea mea ce lupta cu dorinta ta.

Miscari bruste ne apasa, precum materialul ce se striveste sub spatele meu umed. Urme rosi de 'aripi' imi incanta umerii goi, si le port cu o incredibila senzatie de mandrie. Amprentele mirosului tau imi inteapa pielea gatului. Respiratia mea agasanta inca isi face veacul prin parul tau zbuciumat... Cu muzica noastra speciala pe fundal, ne pierdem in fumul proprilor tigari, uitam de mastile ce le purtam cu 3 minute in urma. Soapte apasatoare mi' se imprastie prin cap, pana-mi patrund tot corpul; atunci si acum, lumea se termina.

Totul se intuneca atat de tare; inca nu ne pasa; luna insa tot straluceste groaznic de apasator deasupra noastra. Zgomotele declaratilor de iubire nu mai reprezinta un prim-plan pentru sufletul tau; focul mistuitor arde in noi si ne baga in iad, cu cea mai mare forta.

*
Oare e gresit sa iubesti cu fiecare celula? Sa fi provocata de fiecare bataie a inimii celuilalt? Sa simt ca, pentru a fi cu el, nu trebuie sa renunti la tot?
Ma trezesc; nu e nimic gresit. Si daca ar fi, nu mi-ar pasa deloc.

Inca visez la o noapte alba (intreaga) sub dominatia dragostei oarbe... !

2011-06-24T03:59:00.001-07:00

Durere macabra ce-mi ustura pielea.

Sunete vagi alese printre copaci.

Vant uscat ce-mi misca gandurile, aduna-mi intrebarile; transforma-le in pasari ce nu se mai intorc.

Un gust usor acru de ploaie mi' se strecoara prin vedere; mergand pe aleea nisipului, nu am simtit-o, nu am auzit-o plangand in surdina castilor. Acum, tot ce aud se preface in bataile inimii mele, pulsand sange fara nici un rost; chinuindu-se sa ma tina vie fara nici un scop. Sarea imi atinge usor picioarele, sub forma de apa. Hainele-mi incetinesc trupul obosit. Parul prea lung imi gadila umerii, se roteste in jurul gatului sec, imi mangaie usor fata lipicioasa plina de decizii mult prea grele pentru mine...

Din nou, realizez ce povara port pe mana; ce ma trage inspre tine cand vreau sa te uit; si cat de intregita ma simt cand iti port 'bujia'.

Da, si mie imi va fi lene sa-mi fac alt prieten.

Si da, raman cu tine mult timp; poate chiar pe vecie. Alintati in lumea noastra.

Si da, realizez asta numai acum; totul mi' se parea o gluma inainte sa apari tu.

desert = senseless

2011-06-23T14:19:00.000-07:00

Ultimul fum, ultima tigara...

Ultimele ganduri lasate pe un blog uitat.

Da, am ajuns precum un voyager, o persoana ce nu termina nici macar un lucru in viata; am ajuns cea care fuge odata cu venirea verii.

Cand simt soarele atingandu`mi pielea alba, proaspata... Ma uit, ma daruiesc naturii, imi completez firea cu natura ta plina de vicii. Randunele, atingeri reci de apa, imbratisari ale cerului; toate astea ne apartineau noua.

Buze - urme infipte adanc in carne; luati-va ultimul gust.

Maini - instrumente ale torturii; sustineti-va inima la infinit.

Ochi - oglinda inversata a hipnozei; aduceti-va ultimele sacrificii.

Si ...

Inima - interior lipsit de suflet; nu-ti uita trecutul si imbratiseaza posibilitati.

Nepasarea isi facea loc in viata mea; tu deveneai inca cel mai frumos obicet din jurul meu, unde eu inca gravitez fara nici un sens.

Natura a murit; imi iau ultimul vis, ultima pata de sange pe o ultima haina. O veche ultima frunza-mi cade pe umarul drept, imi atrage privirea pentru ultima oara de la drum. Si atunci, cand sa ma intorc, ti-am gasit privirea...

Tu ai fost primul motiv pentru care nu am plecat; primul meu soare, intr`o alee intunecata.

dorinte dezvaluite din cutiute muzicale

2011-06-15T11:15:00.000-07:00

Aud zgomotele iubirii noastre.

Usoare adieri de saruturi...

Blande fosneturi de atingeri calde, in toiul noptii.

Ale mortii expresive semne ni` se arata, cu o uimire neinsemnata.

Incerc sa-mi gasesc vechile scrieri, sa ma adancesc din nou intr-o stare total paralele vietii mele. Sa fiu o persoana diferita prin tot ce vreau sa exprim. Sa adancesc dubii in mintile oamenilor, sa ma prefac atat de complicata, sa-mi urasc existenta perfecta. Ah, nu ma pot abtine sa recunosc ca acelea erau vremuri bune...

Acum. Acum totul depinde de tine. Tu, cu tot ceea ce ai, cu tot ceea ce-mi dai, ma ti' departe de trecut; ma conduci spre cerul infinit, plin de posibilitati, incarcat cu lucruri pozitive luminate de un soare ce nu mai apune. Caldura interioara pe care mi-ai redat-o ma invaluie din ce in ce mai brusc.

Tu ma invalui din ce in ce mai brusc... Si incep sa ma simt din ce in ce mai bine sub aripa ta 'protectoare'.

Si chiar daca, totul se sfarseste intr-o zi, vreau ca acea zi sa vina dupa ce lumea va cadea sub noi...

miez de noapte

2011-06-06T13:22:00.000-07:00

Norii fug de soare, soarele fuge de luna, luna fuge de zori, zori stau pe loc...

Si totul se roteste intr-un ciclu nesfarsit, de unde cu totii iesim amestecati cu putina ura si vinovatie...

A venit vara; totul se desfasoara intr-un cadru mai periculos, unde interpretarile sangeroase si loviturile inocente fac loc unor rani superficiale; ar trebui sa ne tratam intens pofta de viata, cu o mica adiere macabra si rece de toamna. Unde toate se sfarseau, se transformau usor in cosmaruri, facand loc lichidului rosiatic scuipat cu indiferenta.

Sunt lovita; aruncata intr-o stare de nemiscare deplina.

Am invatat sa iubesc de la Vama si de la Eminescu, iar aici mi' se vede lipsa de "experienta"; privesc natura, iubirea ca elemente complementare; sentimentul erotic trebuie consumat intr-un cadru natural perfect, unde toate zilele cu soare sa fie ideale... Dar, zilele cu soare sfarsesc printr-o mare de stele in care mi' se oglindeste sufletul; si aici, apare problema clasica. Uratenia mea interioara se suprapune unui plan cosmic atat de perfect descris de oricine; atat de misterios creat... Tu, ai sta cu mine o noapte intreaga? Ti-ai revarsa dorintele peste trupul meu blajin? Ti-ai uita numele si ti-ai imbratisa viata misterioasa, plina de regrete, alaturi de mine?

Inca un fior ce ma ustura; imi distruge corpul pentru ca prezenta mea fizica necesita semne ale vietii. Scriu, si totusi ma gasesti oriunde altundeva decat la tastatura; probabil pe un camp, probabil la mare, probabil pe o parca, intr-un parc; oriunde unde se gaseste natura. Pentru ca, odata cu natura, dragostea e obligata (pe plan afectiv) sa-si marcheze prezenta.
Filozofii, minunile mintii mele...

inconstienta

2011-06-02T13:27:00.000-07:00

Noi doi. Doua persoane opuse. Viziunea mea asupra noastra s-a schimbat complet.

Pacate. Vorbe. Mesaje, nici macar sunete. Ploi urate ce mi-au invadat ochii; amintiri ce mi' se deschid. Greselile nu mi' le pot opri, ma invart precum un disc in aceleasi fapte stricate. Am ramas blocata pe 'repeat' cand am trecut intr-o alta viata, iar asta a fost cea mai mare greala a mea.

Si tocmai tu. Tu m-ai crezut cea mai normala, cea mai palida, cea mai copila.

Si totul, dar totul s-a dovedit a fi o sarada; un bal mascat plin de adevaruri pe care nu am vrut sa le vedem. Ploaia ne-a improspatat curajul.

Unde e soarele? Unde e vara care credeam ca-mi va ameliora dorul?

Si acum, ca va am pe amandoi, de ce ma simt neobijnuit? De ma simt altfel?
Si mai ales, de ce ma simt prost dupa ce am actionat aleatoriu, din dorinta de sustragere a emotilor negative?!

Si acum e mult prea tarziu pentru a fi plina de regrete, si mult prea devreme pentru a fi fericita. Inca 3 ore jumate, si sunt 2 luni. Dar acum, degeaba ma mai imping sa-ti urez o viata implinita impreuna cu mine; pentru ca stiu ca nu o sa poti avea asta niciodata. Imi fuge mintea, dar ea nu fuge degeaba. Te consum mult mai mult decat credeam. Poti sa ma contrazici, poti sa ma uiti, poti sa ma iubesti; asta nu-mi va schimba tiparul prost atasat. Doar eu am vointa sa ma lupt cu mine insumi pentru vechea mea persoana; doar eu pot sa ma scot din negura in care m-am adancit de-a lungul timpului; doar eu pot sa am incredere-n propria-mi persoana. Si, precum un inger renascut, sa-mi intind aripile catre un nou rasarit nisipos, sarat; cu speranta in ochi, cu iubirea ta langa mine. Dar nu pot, singura prin cerul rece si vechi...

Inca blocata intr-o camera fara tine, sub un invelis rece.

Sper ca-mi vei atasa un mic biletel de iubire in treacat.

Dar ma opresc din a spera; azi te-am contactat prea mult, te-am rasfoit prea repede. Si ti-am dat prea multe pentru o singura zi. Inca o picatura de ploaie mi' se prelinge din ochiul intunecat, stand in fata oglinzii. O sa incerc sa ma sting.

Sa fug departe... Pe campiile arami, sub copacii tutelari, pe langa ferestrele pline cu vecini. Dupa obsesi, dureri sangerii, inspiratie ieftina de sentimente molesitoare. Dupa un soare bolnavicios, alaturi de o luna macabra, inconjurati de stele amenintatoare. Rugandu-ma la un dumnezeu sa-mi arate drumul, sa-mi curete memoria, sa-mi satisfaca placerile. Sa-mi dea aripi pline cu rani, iesind dintr-un spate retezat. Vreau durere, pentru a stii ce inseamna dorinta de a trai...

In mine se intalnesc toate defectele lumii... Si in tine, toate lucrurile care ma contrazic.

Cu toate astea, te vreau langa mine. Sau nu ? Te vreau, dar nu stiu sentimentele pe care le porti tu acum. Niciodata nu mi' te destainui; niciodata nu o vei face.

Ma pierd...

fatalitate-fara realitate fictiva

2011-05-27T04:27:00.000-07:00

Timpul mi` se strecoara in cap si mi' se imprima pe tot corpul.

Semne uriase ale durerii ma ard.

Moartea ma inconjoara, ma strange, ma sufoca sub o mantie rosie. Sangele tot se scurge, pluteste la suprafata. Un zambet sec imi inconjoara chipul, si privirea-mi emana imagini vibrante, cu accente de raze albastre... O oaza infinita de emotii negative, incoltita de voci umbrite. Un peisaj perfect pentru o zi ispitioare de vara, fara tine !

Si credeam, imi imaginam o clipa perfecta alaturi de tine, zilele astea. Vedeam o carte deschisa, plina de cuvinte dulci, de lacrimi vesele, expresii si imbratisari fara glas. Speranta m-a omorat azi, mi-a tocat si ultima rasuflare.

O mare greutate ma trage in jos, ma coboara sub nivelul vietii. Inima. Ma metamorfozeaza destul de mult incat sa nu mai am sentimente pe care sa le scriu.

Si tristetea dispare, nesiguranta pleaca. Ma lasi fara alternative.

Iubite, mi-e dor de.... De moarte.

De ce?
Pentru ca ma simt prea pustiita si iubita in acelas timp. Aceasta contradictie se lupta, pana cand castigi tu, iubire. Dar, primavara mai are 4 saptamani... Si eu nu mai pot exista atat de putin.

mica descriere a Nimicului

2011-05-20T13:43:00.000-07:00

Frunze deasupra capului, un cer plin de rautate si o biata picatura sarata, statornica pe fata mea.

Cu toate astea in jurul meu, nu sunt capabila de nici un sentiment, oricat de injositor de simplu ar putea fi...

Un greieras, o tuse de suflet batran, niste voci necunoscute aflate dincolo de gard; motoare, roti, monede si inca nici o traire ce merita descrisa. Pasarele dulci, o natura prea calda, prea deschisa posibilitatilor; niste blugi prea largi se freaca intre ei, pe un ritm bolnav, intr-o concordanta speciala cu sunetul pasilor mei grei.

Am trecut si peste dealul vietii mele si ma indrept, cu un cap strivit, spre un apus de soare bolnav, amestecat cu nuantele nepotrivite ale unui pictor prea vechi. Un simplu simbol al iubirii imi strapunge raza vizuala, iar bataiile inimii nu isi maresc numarul ca intotdeauna.

Vechea curte fara vechile bucurii, fara un glas prea copilaresc si pitigaiat, cersind atentie sub orice forma.

Vechea durere de picioare ma apasa, dar nu simt oboseala cronica de acum 3 ore.

Uzate flori cu un miros obijnuit, comun, si o singura realizare: lipsa ta imi construieste o alta lume, in care ma scufund mereu, fara nici un sentiment.

*siempre tu, mi libertad...*

Lasa-ma sa te amintesc

2011-05-18T03:09:00.000-07:00

Mi-a ajuns vara in minte, iar ciripitul de ploaie imi curge-n vene.

Mereu ma plimb singura pe drumuri pline de oameni, pe care le cunosc bine din trecut.

Cu muzica ce-mi intuneca zilele linistite, ma simt plina de energie; asa ca plec in cautarea unei noi metode de a ma distra de la ziuă. Apoi, ma folosesc singură de noapte, ascund lacrimi prin haine si imi infectez fata cu zambete prefăcute, pregătita pentru o noua dimineață orbitoare.

Deodată, imi fug imagini cu tine prin minte, ma agravează și ma aduc înapoi la o natura bogata în sentimente contradictorii. Un vânt rece-mi sufla gandurile, iar parul imi dansează sub vraja lui; mi-a fost dor sa am curaj, sa ma simt libera sub un cer limita. Totul se metamorfozeaza si pielea rece-mi da fiori pe șina spinării.

Urmele ce mi` le-ai lasat pe suflet se răspândesc, si ma chinuie intr-o maniera constanta; incerc sa-mi analizez actiunile din trecut, cu un fel aparte de a-mi retrăii marile "imagini" ce mi-au afectat viata.

***

Eram o constanta lumina in viata, si ma comportam ca un inger fara aripi.

Fugeam printre flori fara sa le calc, si pășeam peste iarba fără sa o deranjez. Salciile imi erau cele mai bune prietene, si-mi mângâiau creștetul plin de speranțe. Parcul apăsat de oameni transparenți imi era confidentul foilor scrise si mâzgălite, in timp ce lumina soarelui ma chinuia cu a ei putere; eram singura, dar niciodată singură.

Totul se intampla ca un tipar, intr-o ordine mai mult decât bine stabilita. Nu urmam reguli, ci ele ma urmau pe mine si ma formau aleatoriu.

Pasarile-mi dădeau si mie aripi noaptea, si zburam fara oprire peste oraș; moartea nu-mi atingea sufletul, iar crucile imi vegheau umbra.

Rachete pline de vise si sânge ma loveau, dar privirea-mi era ațintita numai asupra dragostei infinite; si ma vedeam stand, ușoara ca o pana pe un fulg de nea, atingând pământul ușor, topindu-ma sub vraja ploii, cântând pe sub pietre. Baladele dulci ale lui Debussy imi dădeau ritm la bătăile inimii, chiar daca aparent, nu aveau una.

Si fiecare frunza care cadea, imi usca sufletul si mai mult; mi-l anexa intr-o totala dezordine, cu nori fumuri pe post de foi.

Imi doaream viata perfecta. Dar oare știam ca perfecțiunea aduce, odată cu ea, si moarte?

****

Zimţii dulci ai infrangerii acum imi cântă pe piele; albă precum o statuie de zeiţă, am renunţat la frumuseţea aparenta a privirii. Acum, par mai obosită ca o persoană uitată, şi incă caut motive ale trăirii eterne sub umbra fericirii.

Oare chiar vreau un comportament fals pe post de model? Imi doresc atingeri regulate ale unei dragoste fara moarte, sau aceste sperante sunt urme ale unei copilariei alterate de ploii si zapada? Unde sa ma gasesc, cand sa ma caut?

Cuvinte ce nu-mi dau indicii sigure se izbesc de mine in fiecare zi, in fiecare noapte, in fiecare somn. Si mi-e teama ca, in curand, voi lasa tot ce am acumulat si voi avea alta perspectiva; observ cat de mult ma schimb si iubesc faptul ca ma pot analiza tot mai des.

Dar, exista un pret pe care nu sunt pregatita sa-l platesc: uitarea mea, a fiintei mele intunecate, a tuturor lucrurilor pe care le-am invatat.

Si, desi as vrea sa uit toate cacaturile si fumurile care mi-au furat sufletul, nu vreau sa te uit pe tine. Desi istoria noastra nu ne da multe de povestit pana intr-o perioada mai apropiata, amintirea ta e singurul lucru care-mi ingrijeste memoria pana te intorci acasă.

Implinirea

2011-05-13T14:56:00.000-07:00

Ce este implinirea? Un apogeu ce pare de neatins? Sau doar o dorinta suprema ce ne macina pana la sfarsitul vietii?

Deocamdata, eu imi ating aceasta "dorinta" odata la 2 saptamani. Cand toata natura se aduna in armonie cu trupul meu, timpul trece mai incet, iar frunzele nu-mi mai cad sub picioare. Cand tot ce e in jur prinde culoare si imi gadila tristetea; cand soarele imi arde ochii incercanati, iar pielea-mi uda se lipeste de a ta; cand "acasa" este o camera izolata si prea fericita, sub o plapuma calda si adanc infipta intr-un pat prea moale.

Si, atunci cand traiesc doar in cuvinte dulci si alintate, devine prea frumos si nu mai suport; efectiv explodez de fericire si ma las purtata de sentimente, asa cum nu am mai facut-o pana acum. Uit de iarna, uit de alb si ma adancesc in noi experiente menite sa-mi trezeasca interesul pentru o alta viata (mai buna). Si tu, cu superioritatea ta superb sculptata dupa copilareasca mea atitudine, ma traduci intr-o existenta noua, diferita si perfecta. Unde o insula, doi copii si un soare ne ajung; unde lianele ne aduna sub frunze proaspete si insorite; unde mirosul tau imi afecteaza deciziile, iar povestile au mereu un final neasteptat de real.

Tu faci ca toata viata mea sa se desfasoare intr-o continua vara; iar soare-mi esti, plasat clar pe un cer aramiu cu nori transparenti. Unde, odata la 2 saptamani, totul se transforma in paradisul implinirii pe toate planurile posibile.

old us.

2011-05-11T12:46:00.000-07:00

Acum, imi simt aripi de somn gadilandu-mi pleoapele. Sunetele dulcilor sonete ale lui Shakespeare ma incanta cu vraja lor subtila. Ma intregesc consumandu-mi gandurile.

Este primavara, cu vreme de toamna.

Ma simt mototolita sub o patura ce nu mai pleaca; fug de sub toate imaginile mele.

Te iubesc in orice anotimp !

Apoi a fost natura...

2011-05-10T09:20:00.000-07:00

Precum o lacrima atarnata-n zare.

La fel cum un soare

isi uita norii.

Aduci cu tine al ploii

vesmantu-i stralucitor.

Asa, un vant palid

ce se strecoara in al meu zid

fuge necontenit,

orbit.

Ale tale povesti nu le mai am.

Si o raza se adanceste

intr-un stil anume, regeste.

Si ma abate

de la viata.

Imi da versuri, ma agata.

Asa, ele sunt ascunse.

Pe veci, adormite. Patrunse

un mare semn al iubirii

ale lor magii.

Intaia oara mi-ai

aratat cum aratai, ce simteai.

Lucruri nedumerite.

Oare tu ma

intregeai?

Asunsa sub un petec de iarba,

natura mi-a dat treaba

in al ei vesmant,

de sub al tau

soare.

Si apoi, am auzit

o soapta; prea tare mi-ai soptit !

Si mi-am revenit,

inapoi la iubit.

Un mare nimic

2011-05-08T03:00:00.000-07:00

Incepe sa imi faca rau. Departarea ma seaca de viziuni si dorinte, si ma lasa invaluita intr-o singura posibilitate, absolut de grea. Precum o floare de cires, ma lasa fara petale si ma duce spre necunoscut. Si fiecare secunda care trece lasa urme vizibile in amintiri; timpul ma agita, ma lasa fara vlaga, ma aduna doar pentru a ma izbi de pamant din nou ! Si este atat de ciudat ca tu, practic, nu faci nimic. Nici nu stii cate sentimente se agita in mine pentru dragostea ta...

Si tot ce am mi' se pare fara sens; tot ce simt mi' se pare inutil; tot ce gandesc mi' se pare pierdut; fara tine, toate astea se intampla, inevitabil !

Atat de pustiita, precum un cimitir-vara.

Si am nevoie de tine, mai mult decat am nevoie de tigari sau cafea.

Tu, esti viciul absolut.

...

Da, e un mare cliseu, pentru mine, sa spun asta inca o data. Dar, adevarul imi strapunge fiecare judecata, si ma gandesc ca esti un mare 'absolut' in viata mea. Iar eu, o mica floare, nu pot opri sentimentul inutil de frica; frica de dezamagire, uitare.

Dar atunci cand totul pare departe, imi aduc aminte de incredere, si de faptul ca te cunosc. De faptul ca am ajuns sa recunosc ca ma faci sa ma simt 'absoluta' in viata mea.

Un vis, o dorinta m-a adus la tot ceea ce am. Speranta mi-a fost soare pe tot parcursul drumului. Si acum, am tot ce am visat vreodata sa iubesc.

Intrare in posesie de dragoste

2011-05-04T13:43:00.000-07:00

Ma revolt impotriva dorintei si izbucnesc precum o stea...

Totul se desfasoara silentios de incet in jurul meu, iar melodii de un rimt murdar de DNB imi canta in plamani. O ceata groasa de mai se ridica de sub talpile mele ude, reci, si imi inalta gandurile spre zori mai buni.

Spatele dezgolit trimite fiori prin tot trupul meu sculptat de strainul destin. El, misterios precum o umbra, s-a strecurat prin toate posesiile mele. Si, a ajuns sa detina controlul mintii mele, sa ma conduca spre o pierdere in actiuni respingator de dragastoase..

Subconstientul uitat si incredibil de slab ca o piatra intr-o balta.

O lacrima pe fata mea, incredibil de statica, ce se pierde sub porii mei, schimbandu-mi expresia fetei, facandu-ma zambitoare precum un clovn ieftin.

Urasc clovnii, de cand am realizat cat de fals se comporta, si cu ce usurinta se asund sub acel machiaj colorat, pictat cu sila pe fetele lor imbartranite.

Dar, de atunci, un singur clovn imi ajunge sub piele, un singur personaj amuzant, intens, colorat, gentil, rece si transparent imi incalzeste gandurile, imi alunga ploile din suflet, imi sopteste vorbe eronate prin telefon.

"Take all myself !"

Si lasa-ma doar cu tine, cu vara si cu tine.

I'm forever yours

2011-05-01T10:51:00.000-07:00

Este ceva ce nu pot explica, acest sentiment mult prea cunoscut de dor ce-mi strabate corpul. Ce imi invadeaza fiecare celula, ce ma cuprinde incet in sfera celor lasati in urma... Dar, de data asta nu ma simt uitata, ma simt invaluita intr-o iubire ce nu trebuie pusa la indoiala. Ma simt atat de implinita, atat de imbibata in dragostea ta !! Si acest sentiment, chiar daca se amesteca cu multe altele, se face remarcat prin toate simptomele ce m-au atacat in ultima luna, care m-au adus din nou pe linia acceptabila a vietii.

Tu, mi-ai redat o noua viata, dar inramata in cea veche.

Tu, esti tot ceea ce mi-am dorit atata` vreme... Esti baiatul perfect, cel care nu ma uita niciodata, care isi impartaseste sentimentele cu mine fara frica, care ma iubeste cu tot ceea ce are, care m-a luat in casatorie prin cel mai copilaresc mod, si care viseaza la un viitor al nostru, la fel cum fac eu intotdeauna. Esti al meu Calin, scos din filele lui Eminescu.

Esti steaua mea norocoasa intr-un cer static, care m-a lovit in cel mai surprinzator mod, si care ma aduce mai aproape de cosmos cu fiecare moment.

Esti al meu demon, cand imi aprinzi focul de sub piele, cand faci totul sa mearga asa cum vreau eu, fara sa ma mai intrebi.

Si iubesc cand esti departe, iar totul devine mai gri. Da, iubesc felul in care ma obijnuiesc, felul in care ma metamorfozez pentru orice situatie, pentru tine.

Si ador felul in care ma faci sa vreau sa-ti aduc luna la picioare, cu o simpla privire.

Trupul tau, superb sculptat, se potriveste perfect cu al meu, intinsi amandoi sub plapuma grea si calduroasa, ascunsi de lumina si de ceilalti; degetele tale se impletesc in jurul trupului mei, ma faci mica sub vraja ta. Imi place sa fiu mica ta iubire intr-o lume ce pune pret pe marimi.

Si asta reprezinta o luna de la inceputul sperantelor mele bine zidite in inima. Si peste 2 zile, o luna oficiala de la toata scanteia dintre noi. Tu si eu, pentru cat mai multe vietii...

The Calling - Wherever You Will Go !

foolish behavior

2011-04-26T13:24:00.000-07:00

Este atunci cand iti privesc ochii la nesfarsit, cand ma joc in parul tau.

Cand incerc sa iti dezleg misterele actiunilor; dar nu reusesc sa iti

ating extremele, sa iti gasesc colturile...

Esti tu, atunci cand stai langa mine, cand esti atent la detalii, cand incerci sa-mi explici unele lucruri si eu ma pierd in vocea ta.

Cand, vantul imi aduce aleatoriu mirosul tau puternic, si eu stiu ca esti departe.

Cand soarele imi bate in inima, si stiu ca esti departe, incepe sa ploua...

Si chiar cand ma suni, si parca iti aud pulsul...; dar stiu ca ma inseala mintea.

Atunci cand buzele mele tremura dupa ale tale, cand ochii lacrimeaza dupa imaginea ta, cand trupu-mi tremura dupa atingerile tale.

Cand imi produci dor in inima (ca suflet nu cred ca am).

Cand ma uit la poze cu tine si zambesc copilareste, trist.

Chiar si atunci cand visez lovituri sangeroase in 'noi' si ma trezesti cu mesajele tale mult prea iubitoare...

Si da, este atunci cand ma impiedic fugind spre bratele tale, calde.

Este tot ce am, esti tot ce am. Si nu ma mai pot satura de tot ceea ce-mi apartine,

stii bine !

'Good old time' pain...

2011-04-26T13:02:00.000-07:00

De ce am fost asa de complexata de ideea ca ele au fost mai bune? Acum, totul se joaca in mintea mea si ma simt depasita, intinsa la maxim spre dezamagirea interioara. Nici fictiunea nu mai exista in postarea asta, realitatea isi face loc cu intepaturi dureroase spre sufletul meu, fara stare...

Sufletul... Oare mai am asa ceva? Sau iubesti o persoana incapabila sa simta dragostea? Ei, aici e mai complicat decat stiam; caci am uitat cum e sa ma analizez pe mine insumi, fiind prea ocupata sa te analizez pe tine, pe cei din jur. Si aici, am facut o greseala imensa, prin gandurile mele catre nemurire si viata perfecta, catre complexitatea mintii tale si catre imensitatea sentimentului ce mi-l dedici. Dar tu, TU nu imi dedici practic nimic nou pentru tine, doar pentru mine. TU ai trecut prin asta de 'multe' ori, iar eu nu stiu cum sa ma fac remarcata in viata ta, in timp ce tu ma ajuti sa traiesc diferit. Practic, ma simt 'useless', intr-o lume ce pune pret pe fapte si dovediri 'materiale'.

Si urasc. Imi urasc varsta fragila in simturi si gandirea prematura, mult prea uitata in copilaria bucuriei. Urasc sa fi tu cel ce ma invata pe mine cum sa imi formez caracterul, cum sa calatoresc prin detalii si aparente, cum sa te iubesc...

Pentru ca eu vreau sa invat SINGURA cum sa te iubesc indeajuns de bine incat sa fiu o pata de cerneala pe foaia ta alba. Dar, durerea veche ce a reaparut, ma transforma in invizibilul soare de pe cerul tau... Si te iubesc prea mult ca sa fiu uitata din nou !

scream my name !

2011-04-21T15:05:00.000-07:00

Stai aici, ma scald in dorinte.

Astept, ma joc cu inelul tau, ma simt incordata.

Sunetul noptii imi bate in geam,

ma cheama sa ma joc cu

tine.

Sa iti apas pielea calda, sa iti musc

porii uscati, sa iti simt

dintii peste gatul meu, care nu se opreste din

gafait.

Corpul tau sa tremure sub atingerile

mele,

aduse de vantul ispititor de rece...

Totul din tine

sa ia amploare, sa ma ridici la cer, sa imi culegi stele

cu privirea mica, ucigatoare, sa-mi

sufli dragoste in plamani,

sa-mi

plimbi vorbe neaccentuate pe la ureche, sa-mi trezesti inima cu tot ce ai tu !

Mainile tale sa le domine

ale mele, sa ma alergi cu batai de inima neregulate,

sa fi tot ce vrei sa fi, sub

limita noastra.

Un vis, atat de dureros, atat de frumos, incat ma tine treaza in cea mai ametitoare cursa. Cursa spre noi.

Zeds Dead ft. Omar Linx - Out for Blood

the only exception

2011-04-17T03:29:00.000-07:00

Atingeri moi pe foaia zilei de azi, mangaieri dulci sub razele lunii bolnave. Culori aleatorii se contopesc in jurul nostru, la unison cu ritmul ce-l tinem noi. Inclestata in vraja ta, ma adancesc usor in sperante uitate, in vise nemarginite...

Prinsa intre natura si dragoste, vorbele-mi sunt necunoscute, altele mi` se pierd in minte.

You are mine now ! Forever, under the sky..

to good to be true

2011-04-12T12:44:00.001-07:00

Aburii iasa din mine. E rece afara, e placut inauntru.

Imi aprind lent, o tigara. O bricheta verde, imi lumineaza calea spre balcon. Ma izbeste un aer colorat de primavara, ucigandu-mi visele de toamna. Ma hipnotizeaza cu directiile lui, schimbatoare.

Primul fum imi aluneca lent, sub buzele rosii. Isi face loc in plamanii uscati, si o tuse batrana imi zdruncina corpul. Aud zgomotele naturii, tacuta precum o adiere de vant. Ma sperie, caci adevarul se iveste mult prea usor din tacere. Salcia plapanda danseaza la picioarele mele, plimbandu-si mainile verzi cu finete deasupra ierbii. Imi sclipesc ochii in geamul cerului negru.

Nu mai simt nevoia de a fuma, desi tigara se topeste singura in mana mea.

Un zgomot vag se aude in spatele meu. Nu ma sperii. Nu am uitat ca nu sunt singura in garsoniera din centru. Insa, trei lalele imi imbratiseaza trupul mic si slabit, alaturi de o cana rosie cu cafea. O mana, mica si fina, un inel masiv si bland se ivesc in jurul acestor cadouri.Ma intorc, si gasesc doi ochi mici si negri, ascunsi de gene triste. Respir un miros care adesea imi dadea palpitaii, iar inima se comporta ca atare. Incep sa tremur de emotii, de caldura, de iubire. Brusc, iti sar in brate, iti cuprind trupul inalt si ma las adancita in dorinte si sentimente. Mi-a fost mult prea dor de asta...

Si inca imi este... Te visez din ce in ce mai des. Devin din ce in ce mai stresanta. Dar nu ma pot abtine. Efectul tau asupra mea are manifestari copilaresti.

Dar imi place. Eh, asta e putin spus...

3.

2011-04-11T12:46:00.000-07:00

Stau aici, inchisa intre cativa pereti.

Ma simt plina, dar pustiita de companie. Aud voci, chicoteli, dincolo de granitele timpului. Si atat de mult vreau sa ma agat de amintiri, sa ma droghez cu ele. Sa-mi epuizez ultimele surse, caci mi-e prea frica sa nu ne uiti. Sa nu ma uiti. Sa nu ne uitam.

Au fost prea scurte, prea putine. 3 zile. In care sa-ti arat radacinile sentimentului meu. In care sa-mi dai avant. In care sa ma adancesti in iubire. In care sa ne contopim in uitare, disperare si atasare. Mult prea scurte, aceste 3 zile.

3. 3 este numarul nostru. Banuiesc. In 3 Aprilie, la ora 3:00 dimineata, inima-mi arunca sageti spre tristete. 3 zile ne-au fost prea pustii, dar pline de atingeri si vorbe lungi.3... de 3ooooooooooo de ori vreau sa-ti sarut pielea tare si calda. de 300000000000000000000 de ori vreau sa ma joc in parul tau. de atatia ani am tacut. 3.

*
Si vreau sa te instig, sa te provoc la noi intamplari. Sa fug spre tine, tu sa ma astepti. Sa ne daruim inele si mult mai multe. Sa avem un loc al nostru, sa ne alegem ziua noastra, sa mergem la mare, sa fugim de lume. Sa ne alegem o melodie in fiecare seara, sa-ti colorez visele. Sa ma incanti diminetile, cu o cafea neagra si o felie de dragoste. Sa mananci cu mine compot de ananas si sa ma indulcesti, incat sa mori daca ma gusti; si eu, sa mor cu tine sub cearceafuri. Adanciti in noi orizonturi. Impletiti in pene, perne si luminite rosii.

"My love, breathe inside me. Leave me blind..."

a special you.

2011-04-11T08:07:00.001-07:00

Mi-am petrecut ultima perioada a vietii mele sperand. Sperand ca voi gasi acel om care sa iubeasca la fel de mult cum iubesc eu. Sa imi dedice scrisori, sa-mi sopteasca poezii, sa-mi aduca vara, cand afara e primavara.

Si, nu credeam ca imi vei aprinde tu, acea flacara din nou.

Nu stiam ca imi voi petrece noptile, chiar zilele, numarand fiecarea secunda care fuge, in dorinta de a te gasi. Nu credeam ca imi pot incorda inima, astfel incat sa-mi dea aripi, doar cand iti aud numele, plutind pe langa mine. Nu stiam ca inca mai pot sa-mi veghez visele, sa te pandesc printre ganduri de amor, sa-ti desenez chipul si sa ma joc cu a noastre vorbe.

Toate astea,ma aduc mai aproape de tine, fara sa observi.

Sau poate ai observat.

Si inseamna ca mai stii tot ce vreau sa-ti desenez, tot ce vreau sa-ti dau si tot ce vreau sa-ti spun. Am ajuns in posesia ta, fara ca eu sa incerc sa ma fac dorita. Fara ca eu sa ma imping in tine. Nu m-am chinuit, si nici nu trebuie sa o mai fac. Esti altfel. Si asta mi-a atras atentia prima oara, la tine.

La mine in suflet e soare. Putini nori, dar vor trece.

Sper ca te gandesti la mine...

*simt ca ma topesc dupa ochii tai; chipul tau as vrea sa-l ating mereu... !*

incet

2011-04-09T14:47:00.000-07:00

A inceput sa-mi ciocaneasca inima in gat, din momentul in care am intrat in camera Ta. A devenit roz, de ultima oara cand am vazut-o. Pe atunci, inca aveai covorasul cu masinute.

Un miros fin de... de Tine mi-a intrat sub pori. M-am atasata instant de multitudinea de obiecte pe care le aveai in camera. Dar, dintre toate, patul Tau si luminitiile Tale mi-au furat dorintele.

Dintr-o data, totul a devenit intunecat. Acesta, mi-a redat o incredere, simtindu-ma capabila sa sfasai carnea de pe Tine. As fi fost atat de mandra !
Dar, in loc sa recurg la sadism, am lasat caldura si plapuma Ta sa ma atinga. Tu, Tu ti-ai plimbat sentimentele si nevoile peste corpul meu slabit. Ca un maestru, m-ai condus spre iad si m-ai adus inapoi, implinita si irevocabil de adancita. Urmele Tale mi-au dat aripi, buzele Tale mi-au dat fiorii, mainile Tale mi-au lasat vise colorate, imprimate in mine. Respiratia ta unica, m-a facut sa simt contractii la muschi care nici nu stiam ca exista. Budinca, mancata de pe gura mea, a devenit un simbol galben al impuritatii unei seri de sambata. Ochii tai negri, lumitati in rosu, mi-au dat senzatia unui "dracusor" ascuns sub mine, incercand sa ma atinga tare si des ! Parul tau mare, adanc, mi-a fost refugiu pentru mainile uscate si unghiile rupte. Spatele tau, sprijin imi acorda, in timp ce eu ii desenam aripi si inimioare pe suprafata incordata de durere. Ai fost, al meu Zeus, uniti intr-un dans al Erosului.

Dar...

Pierde-te in mine, uita de toti. Lasa-ma sa-ti arat raiul meu, iar pana si dumnezeu imi va face un altar. Toata natura-mi va sustine iubirea, iar ea-ti va uda trupul uscat, bolnav dupa mine.

Vei avea nevoie de oxigen, vei striga dupa ingeri. Dar, numai eu voi fi acolo, sa iti demolez pielea moale, alba ca marmura, rece ca gheata.

"He's mine !"

For you. I need your sun.

a bus

2011-04-05T15:13:00.000-07:00

"Come away with me into the night
And I'll never stop loving you ... ! "

Incerc sa-mi depasesc limitele, sa fug la extreme, sa nu-mi ascult ratiunea.

Inima bate pentru a-mi didcta sopate faurite in mirosul dulce al teilor, primavara. Autobuzul nu-mi permite sa gandesc asa cum as fi dorit, iar picaturile transparente de pe geam imi aduc lacrimi in suflet. Melancolica, privesc usor cum toate visele mele se aduna, si ma invaluiesc intr-o stare de euforie. Iau soaptele asa cum sunt, si le trimit catre cer, mi` le incalzesc peste patura norilor, si mi` le aduc inapoi. Stralucitoare, impaturite in dragoste pura, nevinovata.

Muzica angelica imi incalzeste urechile, si nu pot sa inteleg de ce nu ma gandesc la vara, la soare, la iarba verde si jucausa, la iubire neimplinita.

Dar, o miscare brusca de langa mine-mi trezeste fiori calzi sub piele. Parul sta sa zboare, inima sare.

Am uitat, ca-mi veghezi calatoria spre rutina. Am uitat ca tot ceea ce simt este viu. Am uitat ca am inceput sa traiesc, primavara mai bine ca vara.

i don't belong here

2011-04-04T05:07:00.000-07:00

Incerc sa-mi ascuns umbrele de pe piele cu o pereche de farduri. Este sambata dimineata, si parintii mei dorm, in camera alaturata. Este primavara, si inca se mai simte tutunul in baie. Ar fi fost mai bine sa ies, dar mi-e frica de ochii lumii.
*
Toti ma judeca si-mi trimit scrisori fulger prin priviri. Ma acuza de inferioritate sumbra si de faptul ca nu-mi gasesc locul in lumea lor. Dar nu este intentia mea sa fug oriunde fugi tu, si nu ma sileste nimeni sa stau undeva. Doar toti ma calca sub asfaltul calduros de soare maturat.
*
Am iesit si un miros puternic de flori ma aduna de pe jos. Am uitat cat de dulce poate fi primavara, cu calatorii ei albi, cu suntele ei vi, cu perechile ei perfecte. Da. Toti au cate o inima a lor, o mana a lor, o persoana a lor. Si eu, de ce ma pierd printre ei si tot nu te gasesc? Fugi de mine. Crezi ca ti-as opri libertatea, ma vezi ca pe o inchisoare moarta, si totul se rezuma la asta.
Dar tu nu stii... cat de multa libertate vreau sa-ti ofer, cat de multe sentimente sa-ti aduc in buchete. Sa iti ascult bataile inimii in timp ce zbori este cea mai dulce dorinta.
Dar inca te astept. Sau esti aici? Hei, am uitat sa scotocesc dupa colt...

walk a mile with me

2011-04-03T05:28:00.001-07:00

Why you, why me, why us? because we are us. because I don't need them. but maybe you do. and maybe I don't care... my Venus, my sinner, my light. come with me into darkness. leave yourself behind. be mine once again !

you are my last hope. and you are so hopeless...

every me and every you

2011-03-30T12:17:00.000-07:00

Imi vine sa imi sparg sufletul.

Aduci cu tine mereu ploi mari de vara, sori dulci de iarna.

Vreau sa-mi descarc toate ce le duc. Aici, unde nimeni nu ma aude, nimeni nu ma vede. Dar ma simt urmarita mai rau ca in serile de toamna. Si asta imi roade mandria, judecata si dragostea deopotriva. De ce vremurile frumoase se duc usor de repde ca lacrimile calde, ca mireasma teilor in vant...? De ce plopi imi invoca vorbe de Eminescu? As vrea sa fi tu poetul meu, bolnavul meu melancolic, drogat cu iubirea mea. Dar e Primavara. Si doi plopi imi canta aduceri aminte...

Buzele carnoase nasc dorinte albe si murdare in acelas spatiu !

Si Primavara e mai adanca decat Toamna, te atrage groaznic spre pamantul proaspat. Si prietenia se uita printre rosia luna, ce nu-ti lasa pielea singura.Dar iubirea se pastreaza proaspata, mai aproape de vara cu fiecare secunda ce ma zdrobeste. Si ia forma buzelor noastre unite intr-un amor interzis. Ne uneste si mai mult, ne atrage, ne paste spre calea focului.

Ampentele tale plang sub parul meu rece, imi aduci iarna acasa.

Respiratia ta de aur imi canta sub gene. Pigmentul oglinzilor noastre nu ma atinge, nu ma destrama, nu-mi descoase culori si vedenii din desertul mort. Dar ca un cactus imi inteapa vederea cu ceturi, totul ia forme cosmice, amuzante, ciudat de frumoase. As vrea sa fiu de pe Luna, sa-ti admir 'tu'-ul, sa fiu unica...

Si toate anotimpurile le gasesti in mine, si in ochii mei revezi toate trairile pe care ai incercat sa le ascunzi. Sunt almanahul vietii tale, un Eros tradat de ratiunea slaba. Toate astea le gasesti unde nu te astepti, unde nicioadata nu ai cautat.

Stiu,mereu nu am contat in natura ta. In a noastra....

I`m coming home

2011-03-12T12:31:00.000-08:00

Imi dau lacrimi si ma pierd... In tine, in noi. Atingerea ta ma face sa ma misc, ritmul tau ma ghideaza, privirea ta imi da putere, vocea-mi pulseaza filme catre inima.

Soarele ne bate, sudoarea ne cade. Dar nu ne pasa nici de vine Nirvana peste noi. Suntem contopiti in acelas dans, in acelas loc, acasa. Si nimic, nu ne sta in drumul pavat cu pacate, cu vise si dorinte negre, cu atingeri morbide, saruturi dese si disperate , cu lucruri gri, apuse.

Totul cade, fuge de noi. Lumea se destrama, noi amandoi, tot admiram cerul, luna si stelele inserate. Globuri fermecate ce se misca, intr-o secunda pana-n cer. Stam, visam si noi la el. La lucruri frumoase, roz si argintii. La atingeri neuzate si calme, la saruturi dulci si lente. La nori transparenti si la indulgente ceresti.

Dar viata noastra este pentru noi. Cu toate lucrurile rele, ne aduce mai aproape, mai uniti, sau mai indepartati. Si nimeni nu o simte ca noi. Nimeni nu stie ce dorinte ascunse folosim drept sperante. Si poate focul se va stinge, cand o sa ne contopim indeajuns. Stiu, si o sa suport acele momente de ironie si nesiguranta, de pierdere totala a viselor.

Dar pana atunci, lasa-ma sa ma mai pierd odata in tine...

stop crying your heart

2011-03-06T05:15:00.000-08:00

Deja tot ce fac devine penibil, si ma injosesc ca un gandac. De ce sa stau la mila anotimpurilor? De ce sa stau langa tine cand pot sa vad lumea? De ce sa cred ca tu ai fost singurul..?

Dar inca esti singurul. Nu pot sa nu-mi gasesc visele despre noi doi, si atunci cad in agonie...

Iarna a trecut. Partial, toate amintirile incep sa se destrame printre crengi. Ma bucur. Copacii singuratici ma ajuta. Dar nu ma agat de ei. E vremea lor sa infloreasca, iar eu incurc natura, fiind o fiinta de o uratenie infinita. Pentru ca nu mai am suflet. Nu mai am ce simtii, nu mai am fiori de fiecare data cand vad soarele rasarind. Nu mai am pasiune pentru peisajele de noapte, nu-mi mai canta frunzele toamna, luna nu-mi mai mangaie pielea uda..

Acum...

Vara-mi este tovarasa, si fug prin viata ca ea... Simpla, placuta, nevazuta si plecata inainte de vreme.Cand greselile ma sperie, incep sa ma ascund prin multimea de oameni-fantoma.

Dar cand, in mijlocul verii, vine si o ploaie grea, incep sa ma tem. Mi-e frica sa nu te vad alergand pe langa mine, mi-e frica ca ma cauti... Nu vreau sa ma intorc la tine dupa ce ti-am facut. Am vazut cat de bine iti este fara mine, iar eu nu-mi mai caut culcus in bratele tale...

Si cand te vad cu ea de mana, ma bucur. Te vad zambind, chiar daca poate regreti. Eu nu. Ma simt implinita doar sa iti privesc urma de fericire din ochi. Sa te pandesc, cum uneori iti pierzi gandurile. Poate te gandesti la mine, poate la noi, poate la vara. Dar sunt pierduta pentru tine si totul se termina aici.

Chiar daca pe ea o iubesti, eu inca iubesc vara noastra...

i`ll take the blame

2011-02-27T11:35:00.000-08:00

Sunt singură.

Singură în pat.

Singură în parc.

Singură în casă.

Singură în cimitir.

Singură în scrisori.

Singură în vise.

Singură în ploaie.

Singură pe paie.

Singură'n culori.

Singură pe străzi.

Dar am companie la ţigară.

Am companie pe metrou.

Şi nu sunt singură în vid !

Îmi trăiesc visul de a fi singură şi niciodată singura.

a lie

2011-02-23T05:03:00.000-08:00

Nu ne mai caut.
Si ar trebui si tu sa renunti. Caci daca te vad agatandu-te de mine, mi' se rupe inima si mai tare. Si poate v-a vrea sa fuga din nou si la tine; abia am recuperat-o. Da, ai fost un obiect de 3 luni. Ai fost o unealta de a-mi repara memoriile. Ai fost tot ce nu ai vrut sa fi in cazul 'nostru'.
Degeaba iti aud tipetele. Degeaba iti citesc ochii palizi. Nu mai are rost sa iti simt bataile neregulate ale inimii. Am luat decizia de a te lasa cazand in adancimea mea, in timp ce eu imi iau primul tren spre lasitate. Plec cu soarele in fata, dar cu inima si lacrimile in spate, la tine, podul meu spre fericire.
Nu mai incerca sa ma prinzi de mana. O sa te sperii si mai mult de raceala pe care o simti.
Nu imi mai mirosii parul; o sa-ti aduca aminte de iarna noastra...
Sterge-mi numarul, caci nu o sa te mai caut niciodata; chiar daca ma ucide sa nu-ti mai aud afectiunea din voce.
Uita-mi poeziile; o sa te vezi pe tine in ele si o sa incerci sa ma aduci inapoi. Dar un suflet odata inghetat, nu-si mai indeplineste functiile vitale..
Iar apoi...
Ia-mi amintirea si arunc-o in ploaie ! Nu o sa iti mai incalzeasca privirea niciodata !
*
Imi pare rau ca ai platit tu pentru greselile mele. O lacrima care si incer sa-ti soptesc...

Si asa iti spun "nu te mai iubesc", chiar daca ma doare... Este o minciuna pentru a te elibera.

my love, leave yourself behind...

2011-02-16T11:18:00.000-08:00

As vreau sa-mi spui ce-i soptea Romeo Julietei... Sa-mi canti serile cu serenade dulci si sa-mi soptesti poezii amare. Vreau tot ce-i mai bun pentru mine, si de aia am incercat sa iti arat ca eu chiar sunt fericita cu noi.
Tu, mi-ai aruncat toate sperantele in vant si mi-ai ruinat amintirile. Mi-ai folosit visele ca sa iti stergi pacatele. N-ai vrut sa ma asculti, caci vorbele-mi erau prea incarcate pentru mintea ta usoara. Te-am pierdut in vara...
*
Esti complicat ca un mosaic de nisip pe apa sarata. Ca un soare adancit in mare. Ca un puzzle al inimii mele.
Dar vreau sa te refac, cu orice pret. Vreau sa te stiu al meu pe deplin, inca o data. Si dupa aceea, o sa-mi iau acele si o sa ma pierd pe trotuare desenate. O sa ma iau la intrecere cu inima si o sa ajung sa imi vanez iubirea. Ma voi rataci in canale colorate, departe de lumea mea adanc infipta in suflet..

he loves me (not) !!

2011-02-10T12:08:00.000-08:00

Am incercat sa scriu din nou o rima pentru noi doi, dar m-a apucat durerea groaznica de inima. Pentru ca ea stie ca nu mai suntem ce am fost odata, stie ca nu-mi mai descanti iubire in noptile cu soare, stie ca imi uiti ochii si inima cu fiecare secunda ce trece.
Dar la mine, e exact opusul.
Cu fiecare moment ce trece pe langa mine, celulele corpului meu se revolta impotriva mea, gandul imi fuge spre tine, si-mi ia si sufletul cu el. Iar ochii-mi sunt pacaliti de imaginea ta nemuritoare ce ramane vie ca o scanteie in fata mea.
Imi manuesti, fara sa stii, intreaga viata. Si nici macar nu te chinui sa-mi acorzi atentie, nici cat unui hamster jegos. Sunt o pulbere in vant, ce a trecut de mult timp de tine, si inca mai continui sa imi face viata o cusca in caruselul vietii.
Urasc fericire. Ma scarbeste la maxim.
Stiam ca nu tine. Niciodata.

27

2011-01-27T12:50:00.000-08:00

"all the feelings that I get... but I haven't missed you yet !"
*
Dar eu iti simt lipsa, cu fiecare celula a mea. Si asta mi-am dovedit-o in seara asta intunecata.
M-am distrat, intr-o mica parte. Si a fost frumos, atata timp cat nu pomeneai de data. Atunci am realizat ce zi era, iar tu ai avut un comportament de cacat intr-o mare parte a ei... Ma gandeam ca vreau sa-ti mai dau o sansa, ca inca mai vreau sa iti simt atingerea fina...
Acum tot ce simt este usturimea sfasietoare de pe vene si felul in care drogul se imprastie prin corpul meu.
Acum, tot ce vreau este inca o doza de visare, sa ma duca in uitare... Departe de tine, de ea, de voi si de viata. Caci deja mi-am indeplinit rolul: am fugit de dragoste pana m-am pierdut in ea si tu nu vrei sa ma scoti afara...

hey

2011-01-21T12:30:00.000-08:00

Ma arde vinul pe gat. Este cald si aromat. Imi aduce vara-n ganduri, din nou.
Acum cateva sasptamani, eram in liceu, era dimineata, mergeam impreuna pe drumul inghetat. Era trist afara, dar noi eram caldurosi si fericiti. Ne tineam de mana si totul zbura din calea noastra. Eram un intreg intr-o lume fractionata.
Vroiam sa ne fie bine. Vroiam eu multe, aveam filme zburdalnice in cap si fum in plamani. Pentru mine prezenta ta facea magie si vorbele tale ma ridicau de la sol. Acum stau in zapada rece si ma intreb de ce m-ai ales drept cobai si mi-ai irosit 397 de zile din viata pe mofturile tale. Pentru ca stiu, niciodata nu ti-a pasat de adevarat de propria mea persoana, si mereu ai fost preocupat sa ma 'ai'. Un bibelou urat si ciobit pe masa ta de trofee. Sunt un vis uitat in gara ta pusite.
*
Niciodata nu o sa te inchid intr-o cutie. Vreau. Dar de ce sa ma mint? Nu pot. De ce sa ma prefac ca nu-mi pasa? Oricum sunt o sado-masochista, inca ascult inregistarea, inca vad pozele vechi, inca traiesc visele cu tine ca pe o ultima tigara. Numarul tau il stiu ca pe o rugaciune si clipele petrecute in doi sunt apuse, dar luminoase si calduroase pentru un suflet inghetat.
*
Daca mai supravietuiesc asa, voi vedea eu. E greu, dar nu ma plang. Macar nu sunt nevoita sa-ti vad mutra de misogin pe toate holurile reci ale casei mele. As vrea sa te mai aud, dar multumesc lui Stana ca are un loc pentru tine in rai.

NU! Sa stii ca cu chestia asta s-a terminat. Nu-ti mai plang sufletul pierdut. Ai fost ce ai fost. Nu te mai astept la aceiasi banca, in acelasi parc.
In 27 o sa fug aiurea, departe ... !

nu ne uita

2011-01-15T04:21:00.000-08:00

Privieste-ma bine pentru ultima oara. Fi atent la ce mi-ai facut. La cum m-ai facut.... esti asa de misogin incat imi provoci dorinta de moarte.
De ce fugi de mine?! Chiar nu am nici o importanta pentru tine? ...stiu deja raspunsul.

Niciodata nu o sa mai fac greseala sa te mai iubesc. Sa te uit este cea mai buna varianta, nu crezi?! Sa uit ca existi, ca atingi alte buze si ca privesti alti ochi.
Ahh, imi vine sa fug!... Asta nu rezolva nimic, dar totul se prabusteste in jurul meu, si imi este greu sa mai stau dreapta. Imi este greu sa gandesc lucid, si simt cum culoarea inimii mele se tranforma in negru. Imi simt simturile cazand prada timpului. Si, si...
Nu mai am cuvinte sa ti le arunc in fata. Nu mai am amintiri sa `ti le indes pe gat. Tot ce a ramas e o imagine a noastra, pe o banca, intr-un parc. Undeva...

rolling down

2011-01-10T12:45:00.000-08:00

E iarna tarzie afara. O ceata care ma invita sa pasesc in frig, doar pentru a ma invalui in ea. E tarziu. Stau sa ascult inregistarea cu tine. Ma amuz amar de mult, dureros de greu si sfasietor de mult. Chiar daca nu ma ajuta cu nimic, o ascult vreo 2 ore. Asa, sa imi rasfoiesc paginile la capitolul fericire.
Si stau, si iti ascult vocea gretoasa, fercita, si ma stramb oarecum la prostia infantila pe care o posedam. Eram in transa copilariei, uimita de apelul tau neasteptat. Sunt atenta la razbdarea cu care te ascultam, la curiozitatea din respiratia mea neregulata, la vocea ta platonica si prefacuta... Dar undeva acolo jos, stiam ca nu esti tu cu adevarat. Niciodata nu ai fost.
Si regret asta, pe langa multe altele. Ca m-am lasat vrajita de sunetul copilariei, de avantul iubirii false si de promisiuni seci ca moartea care incearca si acum sa ma ademenasca, langa ea.
...
Se termina inregistrarea pentru ultima oara. In astea doua ore te-am ascultat cat sa-mi ajunga toata viata, sa te uit... Nu-ti spun adio, ca o sa ne mai vedem noi. Asa-i?!

chiar daca

2011-01-07T12:58:00.000-08:00

Niciodata nu o sa mai pot sa mai plang. Sa mai vars, macar o lacrima rosie, ca dovada a sentimentelor ce odata le adunam si le alungam departe de mine. Acum, as da orice sa simt o adiere usoara de primavara pe obraz, sa adorm prin iarba, sub stele, si nu stii cat imi doresc sa-ti mangai chipul dulce. Si vreau sa-mi fie frig, sa imi tremure inima in mine, sa patrund in uitare si sa-ti iert 'pacatele' ce odata le uram.
Dar acum, ma avant usor spre cer, in timp ce tu incerci sa-ti amintesti ce ai facut aseara. Ma avant cu privirea inlacrimata, cu inima spre tine si cu mintea in nori. Nerabdatoare, in privinta lucrurilor ce vor urma si nestiutoare, in privinta sentimentelor ce te vor calauzi de acum. Caci nu voi sti cand ai sa te bucuri, cand ai sa gusti prima dragoste. Si cand lacrimile iti vor uda privirea, eu nu o sa-ti mai simt durerea amara. Dar o sa imbratisez moartea ca pe o veche prietena, si o sa urasc sa ma prefac impacata cu destinul, o sa urasc faptul ca nu mai pot schimba nimic. Si o urasc sa fiu statica, sa nu-mi pot arata existenta in vid...
*
"Nu ma voi schimba, chiar de sunt departe. Nu va voi uita, chiar daca moartea ne desparte !"

for the last time

2011-01-02T02:39:00.001-08:00

Aud zapada cum scartie sub bocancii greoi. Simt cum picaturile calde de zapada imi ating pielea rece, alunecand in jos pe gat, in timp ce inima sta sa-mi iasa din piept. Am pierdut controlul in timp ce picioarele mele se grabesc prin infernul alb. Ma simt amenintata de linistea asurzitoare.
Credeam ca sunt singura pe drumul asta pustiu. Dar am auzit pasi mai calmi decat ai mei, si am simtit un miros fin de barbat amestecat cu flori de cires. Mi-a scapat un suspin involuntar cand mi-am dat seama. Am sperat ca nu m-ai zarit si am luat-o la fuga printre blocuri. Dar inca te mai simteam calcandu-mi pe urme.. calcandu-mi pe inima !
Ajung cu greu in scara. Urc scarile cu o senzatie de deja-vu, si-mi aduc aminte ce am facut aici data trecuta cand am fost amandoi prezenti. Cu ganduri amestecate, incerc sa deschid usa. Dar tocmai azi s-a blocat din nou, tocmai acum... Incerc dar in zadar. Enervata, dau sa plec. Dar...
Tresar cand iti vad ochii luminosi de verzi in intunericul nimicitor. Scap cheile care cad zgomotos de incet pe podea. Iti simt respiratia calda cu un miros fin de Jack si un fior dulce imi strabate tot corpul. Te apleci, iei cheile, deschizi usa cu privirea in ochii mei. Ma impingi brusc inauntru, ma privesti rapid din cap pana in picioare; inchizi usa cu picioru`, si ma exciti atat de tare incat incep sa tremur.
"Ti-e frig, iubire?", spui incet, ca o soapta.
"Nu-u-u, si nu sunt iubirea ta. Nu mai sunt, Florin."
"Serios? "
Mi` se maresc ochii in timp ce ma atingi incet, iti impletesti degetele cu ale mele, imi dai jos hainele, si stii bine cat iubesc lucru asta. Iti freci incet buzele de gatul meu, si rezist tentatiei de a-ti musca carnea ispititoare. Incep sa te dezbrac repede, nu mai suport presiunea. Vreau sa te simt, sa fi al meu, pentru ultima oara... !
Si-mi cade o lacrima la sfarsit. Te privesc inocent. Nu spun nimic, nu vreau sa stric momentul. Inca iti mangai spatele ud si sexy...

*
Dimineata, imi suna ceasul. Ma agit sa-l caut, sa nu te trezesc. Dar degeaba. Ma intorc pierduta, si vad ca lipsesti. Dar in schimb vad un tradafir. Incerc sa il iau, dar ma intep. Grozav, inca o rana...

loveable

2010-12-29T04:12:00.000-08:00

Lenny Kravitz - Again

Asculta mai multe audio diverse

In toata viata mea am fugit. De dragoste, de tine, de familie, de prietenie. Am fost o provinciala in lumea voastra, si o straina in lumea mea. Caci nu ma simteam bine, in largul meu, in marea mea, in nisipul meu... Si acum stau si realizez ca nici singura nu mi-e bine. Nu mai pot devasta, nu mai pot alerga, nu mai pot simtii fara tine. Deci, totul nu are rost fara "prezenta" ta.
Dar tie iti este bine fara mine. Esti implinit, liber sa zbori, fara sa-ti mai faci griji. Niciodata nu am putut sa te pastrez numai pentru mine; ai avut tu o latura a ta, pe care eu niciodata nu am atins-o. Acolo esti tu, cel adevarat, fara griji, fara responsabilitati, fara obligatii si (cel mai bine) fara mine. Ma bucur pentru tine, sa stiu ca existi si altundeva decat in mine insumi. Vreau sa fi fericit, chiar daca fericirea ta consta in plecarea mea. Si asa o sa fac. O sa-mi stopez pulsul inimii si nu o voi mai lasa sa pulseze dragostea ce ti-o port. O sa ma asigur ca toate amintirile sunt pierdute si ca toate momentele bune sunt inlocuite cu goluri negre de intamplari. O sa arunc tot si nu o sa le mai gasesc vreodata. Si tigarile fumate impreuna le sting brusc si le arunc in scrumiera plina. Si lacrimile dulci le strang si le beau pe toate, ca o licoare acra a uitarii. O sa-ti sugrum glasul din mintea mea si o sa-l arunc intr-o prapastie. Si privirea o sa mi-o ascund, caci bucurie in ea nu o sa mai vada nimeni vreodata. Si toate astea se vor termina, cu timpul...
I still wonder if I`ll ever see you again...

this is my December

2010-12-25T09:05:00.000-08:00

Sper ca tot albul asta sa dispara; ma face sa ma gandesc la infinit, la durere, la eternitatea infernului ascuns. Si uit cu totul de ce vreau sa zic... Si ma adancesc in mintea mea cea mai scunsa, si caut si nu gasesc o usa de scapare din casa inimii mele.
Si fug si alerg, simt vantul cum imi ingheata pleoapele. Buzele incearca sa vorbeasca, dar glasul mi-e amutit. E iarna...
*
i hope this will all end one day.

fly with me

2010-12-04T00:21:00.000-08:00

Ma deschid spre renastere si fug, nemarginita de granitele sufletului. Chiar daca fata mi-a uda, si ochii incetosati, nu ma opresc. Nu ma voi mai opri niciodata. Ce a fost a fost, am fost copiii ce se jucau impreuna in curtea scolii, am fost sufletele ce se alinau impreuna, am fost un intreg. Soarele nostru a apus, si eu privesc noaptea ca pe o noua viata, departe de tine. Alung orice gand ce tine de persoana ta, inima inca ma trage inapoi.
Tot nu ma opresc.
Incet, realisez ca nu am unde sa ma duc. In ciuda faptului, ma daruiesc pustietatii. Vantul ma bate, ploaia ma arde cu piecare picatura ce-mi atinge fata. Incep sa plang din nou. De ce? Imi vreau viata de dinainte de tine inapoi, cu rele, cu bune. Si ziua in care te-am acceptat se rupe din amintirile mele, o uit cu desavarsire, caci vreau sa-mi aduc aminte de tine, cel cu intiativa proprie. Daca nu erau cei din jur, eu acum as fi fost "normala".
Nu ma voi opri niciodata. Voi fugi de trecut mereu.
*
I'm taking your mind with me...

i don't love you like i loved you yesterday

2010-12-02T12:34:00.000-08:00

Ai disparut azi. De tot.
Din inima mea, din viata mea, din visele mele...
Din tot ceea ce aveam si voi avea. Si acum, ma simt mai goala ca niciodata. Credeam ca va fi altfel fara tine, fara prezenta ta de cacat. Fara vorbele tale goale, fara imbratisarile reci...
De azi iti uit iubirea, si ma descarc de datoriile sufletului.
Adio. Nu te mai iubesc...

I was a heavy heart

2010-12-02T05:37:00.000-08:00

Azi simt ca te voi regasi, si te voi uita.
Stiu ca te voi vedea, te voi privi in ochi, si ma voi pierde. Asta sunt eu.
Slaba.
Si tie nu ti-ar pasa.. Te-ai intoarce, lasandu-ma printre nori negri, si ai pleca grabit, sa nu pierzi urmatoarea "doamna" ce iti cade in brate. Da, asa esti tu, nepasator. Ignorant. Rau si aiurit, victima si ucigas. Ciudat de frumos... in aceasta aura de uratenie sufleteasca, incat numai gandul ma aduce in pacat fata de inima mea. Maini reci, inima de piatra. Suflet ratacit in priviri malefice de uitare. Inca atat de frumos...

lovesick mistake

2010-12-02T04:43:00.000-08:00

Can someone year me?
*
Dragoste, tu ce zici? Sa pierd si ultima lupta, sa ma mai daruiesc tie pentru o ultima oara? Sa ma arunc apoi in necunoscut, cu inimal dupa mine. Caci daca aleg sa mai cred in tine, imi pierd pentru eternitate si ultima picatura de dragoste.
Dar apoi, sa te uit si sa fug de tine toata viata mea? Sa ma ascund sub idei filozofice si sa-mi rasfoiesc incet viata. Sa adorm cu regrete si sa ma trezesc cu soarele pe fata.
Ma doare inima, rau de tot. Dar pentru ultima oara.
God, save me, I`m lost inside my head.
*
I don`t belong with you !

zombie

2010-11-27T07:01:00.000-08:00

Jocul mintii ma acapareaza si ma trage in sus !!!
Ajutooooor.
Strig in timp ce ma arunc in apa verde. Nimic nu-mi mai poate raspunde rugaciunilor, nici dumnezeu care m-a sfidat de atatea ori. De acum cred in mine, si in nimeni altcineva. M-am saturat de vremuri reci si nopti uscate...

the ghost of you

2010-11-20T03:27:00.000-08:00

Si cand mi-ai
spus ca avem noi de realizat
este imposibil, am simtit cum lumea se revarsa peste mine.
Toate culorile s-au transformat in cerneala, si cerul s-a aplecat si m-a scaldat in caldura. Dar nu puteam simti nimic; nici ura, nici vinovatie, nici iubire. Dar vedeam si auzeam picaturi de sange peste tot in jurul meu. Iar vocea ta dintr-o data s-a tranformat in otrava, cand mi-ai spus ca nu te mai intorci. Si vantul a inceput sa bata, iar padurea sa-si reverse ai ei monstrii asupra inimii mele ghemuite.
si asa a mai trecut o noapte ale mele saptamani alaturi de fantoma ta.

the boy who murdered love

2010-11-16T07:18:00.000-08:00

Imi este greu sa soptesc.
Mi-e frica de reactia ta, adancita in noapte.
As vrea sa stiu unde te poarta mintea,
si unde te ademeneste inima.
Sa fiu ultimul gand din tine, seara
Si prima presoana pe care o vezi, dimineata.
Dar inca-mi fac curaj sa-mi descantec
iubirea
in fata ta. Si astept
clipa mortii dulci...

"catch me if I fall !"

Călin

2010-11-05T13:25:00.000-07:00

Îmi las imaginile să-mi fugă din faţa ochilor. Este seara târziu. Cearceafurile reci nu mai sunt culcuşul ce erau odată, iar caldura fuge de langă mine. Unghile rosii reprezintă cel mai colorat lucru din viaţa mea la momentul ăsta.
Mă uit aleatoriu în oglindă. Văd privirea rece pe care o credeam pierdută. Ultima oară când am vazut-o, a fost în vara anului 2008. Şi de atunci, am ascuns-o.
Dar altceva îmi atrage gândul. O simplă umbră, în spatele cortinei. O umbră uitată de iubire, de afecţiune. Cred că ai uitat-o în bancă, când ai plecat în cosmosul nesfârşit.
O ating, cu frică să nu fugă. O apuc, gentil. Şi o folosesc, mult timp ca "premiu de consolare".
Dar într-o zi, te intorci tu inapoi. Un alt om, te aştepţi ca totul să fie cum era.
Dar dragostea nu mi-o poţi lua.

nostalgia ucide

2010-11-05T13:01:00.000-07:00

Aud secundele cum
se scurg in ape rosi.
Durerea se propaga in mine.
Incerc sa fug de vremuri, catre altele mai noi. Dar nu pot. Nu vreau. Fantoma ta nu ma lasa sa plec, ma retine in trecut si imi convine. Ma gandeam ca timpul va trece, imi voi da seama de ce am facut. Dar nu pot. Sufar dupa nemurire. Dupa emotii nesfarsite. Si nu imi este usor sa ma despart de vechile obiceiuri dulci, delicate. Vechile atingeri, vechile vorbe, vechiul tu...
Vremurile noi ma inghit. Efectiv imi ating apogeul. Nu-i pot rezista mortii, ma ispiteste chiar si acum, cand stie ca oricum o sa ma sting curand. Fiindca m-ai lasat fara flaga, intinsa pe iarba rece si umeda. Cu ochii deschisi, privind la cer, la norii care trec si vin. Numai soarele nu se mai gaseste si pe cerul meu...
Dar astept. Asa cum am asteptat toata viata mea pentru ceva mai bun. Ceva mai reusit, ceva mai altfel. Un lucru` mi'a mai ramas de facut.
Inca 5 minute.

i`m sorry, mama`

2010-11-02T08:24:00.000-07:00

Ma trezesc cu mirosul verii in jur.
Afara e iarna. E prea mult alb. Patetic.
Suna telefonul. Tresar mult prea brusc. Cafeaua cade inceeeet pe pat.
Injur de 3 ori pana sa ma ridic sa raspund.
Cand sa apas butonul, timpul se opreste si realizez ca suna soneria ta.
Inima imi sopteste ca ar trebui sa raspund...
Imi fac un curaj mult prea mare si raspund !

"I never meant to hurt you.."

When i look at you

2010-10-15T07:47:00.000-07:00

Miley Cyrus - When I look at you

Vedeam mari indesate de dragoste,
si locuri
pline de regrete.
Ma pierdeam in
maretia lor,
si vedeam adevarul.
Zaream in coltul lor auriu,
o iubire imensa,
la fel ca cea
pe care soarele o poarta
lunii..
Si aveam nevoie
sa gasesc
toate aceste lucruri,
caci doar
tu ma faceai
sa ma simt iubita.
Si acum doare sa stiu ca totul
nu mai e totul tau, iar aerul ni` s-a terminat !

drive in

2010-10-14T05:02:00.000-07:00

Chiar si acum hoinaresc incet
prin ploaie
si ma intreb de ce
totul se intampla asa
de brusc?
De ce viata nu-mi
da
timp
sa-mi analizez
propriile fapte
si sa descopar partile
ascunse.
Pentru ca trebuie sa existe ceva
ce nu am priceput.
*
Ma impiedic, astept sa fac contactu` cu
pamantul ud.
Dar nu se mai intampla; in
plus
simt doua maini mari si reci
in jurul meu.
*
Si acum cand te vad
pe strada
imi vine sa iti sar in brate
si sa-ti spun ca te-am iertat din prima clipa.
Dar ai incetat sa fi al meu
cu mult timp in urma.

Usher - Let it burn